abilitațiune
Definition
A learned, obsolete, or rare variant of the noun 'abilitare'. It denotes the act of habilitating and its result, representing the official investment, empowerment, or recognition of a legal right or competence by an administrative or judicial authority.
Bilingual Equivalents
- Habilitation (archaic variant)
- Legal authorization
Grammatical & Source Details
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abilitațiunea, plural: abilitațiuni, genitiv-dativ: abilitațiunii / abilitațiunilor. |
| Formare | Împrumut vechi bazat pe sufixarea de tip latin sau francez (-tion), înlocuit în timp de sufixul modern românesc -are. |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-li-ta-ți-u-ne] (cu hiat în grupul -iu-, accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul Limbii Române Moderne -> Forme Lexicale Variante |
| Inflection Type | Feminine noun, plural form: abilitațiuni, genitive form: abilitațiunii. |
| Formation | Older borrowing influenced by the Latin 'habilitatio' or French 'habilitation'. |
| Spelling / Pronunciation | [a.bi.li.taˈtsi.u.ne] |
| Source | Historical Dictionary of the Romanian Language -> Academic Corpus |
Contextual Usage Examples
RO: În vechiul act oficial de la începutul secolului trecut se menționa primirea acestei abilitațiuni de a profesa ca avocat.
EN: In the old official document from the beginning of the last century, the receipt of this habilitation to practice as a lawyer was mentioned.
Idioms & Phrases
Act de abilitațiune / Act of authorization
RO: Document istoric prin care o persoană primea dreptul formal de a exercita o funcție publică.
EN: A historical document through which a person received the formal right to exercise a public office.