#Argyroderma

• Argyroderma — Un gen de plante suculente pitice, perene, aparținând familiei Aizoaceae, originar exclusiv din regiunea aridă Knersvlakte din Africa de Sud. Aceste plante sunt recunoscute prin frunzele lor extrem de cărnoase, semicilindrice sau ovoidale, adesea unite în perechi compacte ce seamănă cu niște pietre netede de râu, având o epidermă argintie, vernicală sau gri-albăstruie (de unde și numele derivat din limba greacă); florile lor spectaculoase, solitare, în formă de margaretă, apar din centrul perechii de frunze și pot fi colorate în nuanțe intense de galben, roz sau purpuriu.
• Argyroderma digitifolium — O specie specifică de plantă suculentă pitică din genul Argyroderma, familia Aizoaceae, originară din solurile bogate în cuarț ale regiunii Knersvlakte din Africa de Sud. Această plantă se distinge prin frunzele sale alungite, digitiforme (în formă de degete), de o culoare gri-verzuie sau argintie, care spre deosebire de alte specii mai sferice ale genului, cresc mai erecte și sunt ușor asimetrice; produce flori solitare de o culoare galbenă strălucitoare sau roz-violet, fiind foarte apreciată în horticultura de nișă pentru aspectul său structural deosebit.
• Argyroderma testiculare — O specie reprezentativă de plantă suculentă pitică din genul Argyroderma, familia Aizoaceae, endemică în câmpiile acoperite de pietriș de cuarț din regiunea Knersvlakte, Africa de Sud. Această plantă-piatră este renumită pentru frunzele sale extrem de sferice, compacte și globuloase, ce cresc unite în perechi adânci, amintind ca formă de o structură anatomică testiculară netedă, având o culoare caracteristică gri-argintie sau albăstruie lipsită de pete; produce flori mari, solitare, ce pot varia spectaculos de la alb și galben până la roz intens sau violet aprins.
• Argyroderma villetii — O specie rară și de dimensiuni extrem de reduse de plantă suculentă perenă din genul Argyroderma, familia Aizoaceae, limitată la micro-habitatele xerofitice foarte specifice din Knersvlakte, Africa de Sud. Această plantă pitică se caracterizează prin rozete mici formate din perechi de frunze scurte, turtite superior și strâns lipite de sol, de o nuanță fină gri-verzuie catifelată, mimând perfect fragmentele de rocă înconjurătoare; produce flori solitare de dimensiuni medii, de regulă de o culoare galbenă-aurie sau rozalie, fiind o specie vulnerabilă din cauza arealului extrem de restrâns.