#aburit

• abura — A expune un obiect direct la acțiunea vaporilor fierbinți sau a emanațiilor calde; a acoperi o suprafață (cum ar fi geamurile sau lentilele) cu un strat fin și opac de condens. Ca verb intranzitiv, se referă la acțiunea de a scoate sau de a emana aburi ori la suflarea ușoară a unei bori de vânt, sugerând o dinamică subtilă a fluidelor sau o atmosferă caldă, intimă.
• aburat — Starea unui obiect, a unei suprafețe sau a unui spațiu care a fost supus acțiunii aburilor ori a fost acoperit de un strat opac de condens format din picături microscopice de apă. Ca participiu, indică rezultatul direct al procesului de expunere la vapori fierbinți sau reci, fiind utilizat frecvent pentru a descrie sticla, lentilele sau ferestrele a căror transparență a fost diminuată temporar din cauza diferențelor de temperatură.
• aburi — A expune un obiect la acțiunea aburilor fierbinți (pentru a-l curăța, găti sau steriliza) sau a acoperi o suprafață transparentă cu un strat fin de condens opac. Ca verb intranzitiv, semnifică acțiunea de a scoate vapori ori a adia ușor. În sens figurat și argotic, verbul înseamnă a minți, a manipula prin vorbe mieroase, a induce în eroare o persoană prin justificări false sau promisiuni fără acoperire.
• aburit — Starea unui obiect sau a unei suprafețe acoperite de condens umed ori supuse tratamentului cu vapori. În sens figurat, colocvial și argotic, califică o persoană care a fost păcălită, manipulată sau indusă în eroare prin vorbe mieroase, ori un individ care se află într-o stare de confuzie mentală ușoară, amețeală sau naivitate extremă.
• aburitor — Aparat, utilaj sau recipient tehnic special proiectat pentru a genera și distribui vapori calzi în vederea tratării termice, sterilizării, curățării sau gătirii unor materiale și alimente. Ca substantiv masculin, în registrul colocvial și argotic, termenul desemnează o persoană nesinceră, un manipulator verbal sau un șarlatan care induce în eroare auditoriul prin discursuri lungi, ambigue și promisiuni mincinoase.
• aburitoriu — O variantă adjectivală arhaică și rară, parțial dispărută din uzul modern, utilizată în trecut în textele administrative, juridice sau literare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul califica un element, un discurs sau o acțiune care avea proprietatea de a aburi, a produce condens ori, în sens figurat, de a induce în eroare, a întuneca judecata și a camufla adevărul prin argumente sofisticate.