#ahaea

• ahaea — Interjecție veche sau regională utilizată în trecut în mediul rural pentru a exprima un sentiment intens de mirare, uimire, admirație sau, în anumite contexte lirice, un strigăt de nostalgie, jale sau chemare în cadrul cântecelor populare și al hăuliturilor. Această structură fonetică serveva ca marcă orală a stărilor afective profunde, fiind des întâlnită în poezia epică arhaică și în strigătele de haiducie.