#ahmet

• Ahmet — Variantă fonetică de origine turcă a numelui propriu masculin arab Ahmad, având semnificația de 'cel lăudat'. În istoria universală, numele a fost purtat de trei sultani de primă mărime ai Imperiului Ottoman, printre care Ahmet I (ctitorul faimoasei Moschei Albastre din Istanbul) și Ahmet III, personalitatea centrală a Epocii Lalelelor, fiind totodată un prenume structural extrem de răspândit.
• bahmet — Termen regional foarte rar sau formă coruptă arhaică utilizată în anumite graiuri pentru a descrie o cantitate mare de lucruri amestecate, o adunătură dezordonată de obiecte vechi ori o stare de confuzie generalizată în gospodărie; harababură. La nivel contextual în subdialectele vechi, cuvântul putea fi o adaptare populară sau o poreclă aplicată unui obiect greoi, de formă bizară, care încurca spațiul de locuit.