#aldehida

• acroleină — Lichid volatil, incolor sau slab gălbui, cu un miros extrem de înțepător, sufocant și lacrimogen, având formula chimică CH2=CH-CHO; propenal. Această aldehidă nesaturată simplă structural este extrem de toxică și inflamabilă, formându-se prin deshidratarea glicerinei la temperaturi înalte (cum ar fi în timpul prăjirii grăsimilor animale sau vegetale) ori prin arderea incompletă a biomasei și a tutunului, fiind utilizată industrial ca intermediar în sinteza materialelor plastice și a erbicidelor.
• aldehidă — Compus organic care conține în molecula sa o grupare funcțională carbonil învecinată cu un atom de hidrogen (gruparea formil, -CHO), situată obligatoriu la capătul unei catene de atomi de carbon. Aldehidele se obțin industrial sau în laborator prin dehidrogenarea ori oxidarea controlată a alcoolilor primari și sunt utilizate pe scară largă în sinteza chimică, industria parfumurilor și producția de dezinfectanți.
• aldeidă — Variantă ortografică veche sau regională pentru termenul 'aldehidă'; compus organic caracterizat prin prezența în moleculă a grupării funcționale carbonil (-CHO) legate de un radical hidrocarbonat sau de un atom de hidrogen. Deși normele actuale ale Academiei Române impun exclusiv grafia cu litera 'h', această formă se mai întâlnește în unele manuale tehnice editate în perioada interbelică ori în traduceri timpurii.
• aldol — Compus organic bifuncțional care conține în aceeași moleculă o grupare aldehidică (-CHO) și o grupare hidroxil (-OH) legată de un atom de carbon în poziția beta (b-hidroxialdehidă). Termenul desemnează în special 3-hidroxibutanalul, obținut prin condensarea aldolică a două molecule de acetaldehidă, fiind un intermediar esențial în sinteza industrială a butadienului și a altor compuși macromorfologici.
• aldoză — O clasă de monozaharide (glucide simple) care conțin în molecula lor o grupare funcțională carbonil de tip aldehidic (-CHO) localizată obligatoriu la primul atom de carbon al catenei. Altele decât cetozele, aldozele sunt substanțe solide, cristaline, solubile în apă și cu gust dulce, fiind clasificate în funcție de numărul atomilor de carbon în aldotrioze, aldotetroze, aldopentoze și aldohexoze (cum sunt glucoza și galactoza).
• aminoplast — Denumire generică atribuită materialelor plastice sintetice, de tipul rășinilor termoreactive, obținute prin polycondensarea unei baze azotate (cum sunt ureea, melamina sau tioureea) cu o aldehidă, în special cu formaldehida. Datorită structurii lor reticulate tridimensionale, aceste produse prezintă o duritate ridicată, rezistență termică și proprietăți izolatoare excelente, fiind utilizate masiv în fabricarea obiectelor turnate, a izolatorilor electrici și a laminatelor.
• bachelită — Rășină sintetică obținută prin condensarea formaldehidei cu fenolul în prezența unui catalizator acit sau bazic, fiind considerat primul material plastic complet sintetic din istorie. Acest polimer termoreactiv posedă proprietăți excelente de izolare electrică și rezistență termică ridicată, fiind utilizat pe scară largă în producția de carcase de aparate, izolatori, piese industriale și obiecte de design retro.