#alveoli
- alveolă — Cavitate mică sau scobitură naturală situată într-un organ ori într-un țesut animal sau vegetal. În anatomia pulmonară, reprezintă punga microscopică terminală a căilor respiratorii unde are loc schimbul de gaze; în stomatologie, desemnează scobitura din oasele maxilare în care este fixată rădăcina dintelui. Prin extensie, în tehnologie, definește fiecare dintre celulele unui ambalaj sau ale unui material alveolar.
- alveoli — Formă de plural pentru substantivul rar 'alveol' sau variantă structurală savantă (preluată direct din limba latină ori engleză) ce desemnează totalitatea micilor cavități naturale, pungi microscopice sau celule prezente într-un organ, organism ori material sintetic expandat. În context respirator, definește sacii terminali pulmonari responsabili de oxigenarea sângelui.
- alveoliform — Care are forma unei alveole sau a unui fagure de miere; prevăzut cu mici scobituri sau celule geometrice regulate aranjate într-o rețea structurală compactă. În morfologia vegetală și mineralogie, descrie o suprafață, un receptacul ori un agregat cristalin a cărui textură exterioară prezintă adâncituri celulare pronunțate.
- alveolină — Gen de foraminifere fosile marine de dimensiuni mari, caracteristice perioadei Cretacicului superior și Eocenului, având cochilia calcaroasă de formă sferică, elipsoidală ori fusiformă, împărțită structural în numeroase loje sau alveole mici; microfosilă ce aparține acestui gen. Aceste organisme reprezintă fosile de ghidaj esențiale pentru datarea straturilor geologice sedimentare și reconstituirea vechilor medii marine tropicale.
- alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
- alveoliză — Proces patologic distructiv constând în resorbția treptată, atrofia sau distrugerea țesutului osos al procesului alveolar care susține dinții în maxilare. Acest fenomen osteolitic structural apare frecvent ca o complicație avansată a bolii parodontale (parodontită) sau din cauza unor traumatisme ocluzale repetate, ducând la mobilitatea progresivă și, în final, la pierderea dintelui afectat.
- atelectazie — Afecțiune respiratorie patologică ce constă în colabarea totală sau parțială a alveolelor pulmonare, ducând la pierderea conținutului aerian din parenchimul pulmonar afectat și la imposibilitatea realizării schimbului de gaze. Poate fi congenitală, apărută la nou-născuți prin neexpansionarea plămânilor la naștere, sau dobândită la adulți din cauza obstrucției căilor aeriene prin dopuri de mucus, tumori, corpi străini ori prin compresie extrinsecă exercitată de lichid sau aer în pleură.