#amoniu

• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• amatol — Material exploziv militar compus dintr-un amestec omogen de trinitrotoluene (TNT) și azotat de amoniu, utilizat pe scară largă în timpul Primului și Alis-lui Război Mondial pentru încărcarea obuzelor, a bombelor de aviație și a minelor marine. Structural, este un exploziv de mare putere, foarte stabil la șocuri mecanice, creat istoric pentru a economisi rezervele de TNT în perioadele de criză industrială de armament.
• amofos — Îngrășământ mineral chimic granulat, complex și concentrat, obținut prin neutralizarea acidului phosphoric cu amoniac. Acest compus industrial conține în principal fosfat monoamonical și fosfat diamonical, fiind utilizat pe scară largă în agricultură datorită solubilității sale ridicate în apă, asigurând plantelor o asimilare rapidă și echilibrată a azotului și a fosforului în fazele incipiente de vegetație.
• amonal — Substanță explozivă industrială și militară compusă dintr-un amestec omogen de azotat de amoniu, pulbere de aluminiu și trinitrotoluen (TNT) sau cărbune. Aluminiul funcționează ca un agent termic puternic care mărește considerabil temperatura și suflul exploziei, făcând amonalul ideal pentru utilizarea în lucrările miniere de mare amploare sau pentru încărcarea unor proiectile grele.
• amoniogeneză — Proces biochimic și fiziologic de sinteză și producție a amoniacului sau a ionilor de amoniu de către celulele organismului, localizat cu precădere în celulele tubulare ale rinichilor. Acest mecanism celular joacă un rol fundamental în menținerea echilibrului acido-bazic al organismului, permițând excreția ionilor de hidrogen în exces prin legarea lor sub formă de amoniu în urină.
• amoniu — Radical chimic monovalent sau cation poliatomic încărcat pozitiv (NH4+), format prin atașarea unui proton la o moleculă de amoniac. Acesta se comportă chimic în mod similar cu ionii de metale alcaline, formând săruri cristaline solubile (precum clorura de amoniu sau azotatul de amoniu) care au o importanță fundamentală în biochimia celulară, fabricarea îngrășămintelor agricole și menținerea echilibrului osmotic.
• amoniurie — Eliminarea prin urină a amoniacului sau a ionilor de amoniu, reprezentând un indicator clinic esențial al modului în care rinichii reglează echilibrul acido-bazic sistemic. În stările de acidoză metabolică, valorile acesteia cresc semnificativ ca urmare a amplificării amoniogenezei renale compensatorii, transformând excreția de amoniu într-o barieră fiziologică împotriva scăderii pH-ului sangvin.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.
• azotat — Sare sau ester al acidului azotic conținând gruparea funcțională NO3; în limbaj curent și agricol (adesea numit nitrat), se referă la îngrășămintele chimice utilizate pentru îmbogățirea solului în azot, a căror utilizare excesivă poate duce la poluarea pânzei freatice.