#anemofil

• anemofil — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare se bazează structural pe acțiunea vântului, cel din urmă transportând granulele de polen de la antere la stigmatul florilor feminine. Organismele anemofile prezintă adaptări anatomice precise, cum ar fi lipsa petalelor viu colorate, absența nectarului, stamine lungi, pendulante și granule de polen extrem de ușoare, netede și produse în cantități mari.
• anemofilă — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemofil'; despre o plantă, floare sau specie vegetală a cărei fertilizare depinde structural de transportul granulelor de polen prin intermediul vântului. În fitocenologie, definește specii (precum gramineele sau coniferele) care prezintă adaptări anatomice reproductive adaptate pentru captarea polenului din curenții de aer.
• anemofilie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și sub numele de anemogamie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la cel feminin. Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri.
• anemogam — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare și fertilizare se realizează structural prin intermediul vântului, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la stigmatul florilor feminine. Reprezintă echivalentul adjectival și conceptual al termenului anemofil, descriind specii cu adaptări anatomice adaptate pentru reproducerea abiotică eoliană.
• anemogamă — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemogam'; despre o plantă, floare sau comunitate vegetală a cărei polenizare este asigurată structural de dinamica vântului. Acest termen descrie profilul biologic al speciilor (cum sunt coniferele sau gramineele) ale căror flori feminine dețin stigmate mari, adesea penate, optimizate pentru reținerea polenului purtat de aer.
• anemogamie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și ca anemofilie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin (antere) la cel feminin (stigmat). Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante, cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri coniferi.