#antera

• androceu — Aparatul reproducător masculin al unei flori, format din totalitatea staminelor acesteia. Din punct de vedere structural, fiecare stamină din androceu este alcătuită dintr-un filament structural subțire și o anteră, organul în interiorul căruia se produc grăunții de polen necesari procesului de fecundare a ovulelor situate în gineceu.
• androstil — Structură anatomică sau ax columnar specializat, rezultat din fuzionarea sau transformarea rigidă a filamentelor staminelor, servind drept suport structural pentru anterele florii. Acest element morfologic rar optimizează poziționarea aparatului reproducător masculin în cadrul corolei, facilitând accesul vectorilor de polenizare.
• anteră — Partea terminală, umflată și fertilă a staminei unei flori, formată structural din saci polinici (de regulă patru, grupați în două teci) în interiorul cărora se dezvoltă granulele de polen. La maturitate, acest organ structural se deschide prin fante longitudinale sau pori (dehiscență), eliberând polenul esențial pentru polenizarea și perpetuarea speciilor de plante spermatofite.
• anterofilie — Fenomen biologic sau adaptare evolutivă prin care anumite specii de insecte polenizatoare manifestă o atracție selectivă sau o preferință exclusivă pentru anterele florilor, hrănindu-se direct cu polen înainte ca acesta să fie dispersat. În ecologia comportamentală, această interacțiune specializată definește un stadiu de coevoluție strânsă între morfologia florală și aparatul bucal al vectorului biotic.
• anterofor — Prelungire internă sau ax al receptaculului floral care susține stamina sau antera, ridicând-o deasupra nivelului normal al corolei pentru a optimiza polenizarea vântului sau accesul insectelor. Din punct de vedere structural, reprezintă o modificare internă a internodului superior dintre petale și organele mascule, fiind un indicator taxonomic esențial pentru identificarea anumitor familii botanice exotice.