#aperceptiv

• aperceptiv — Care aparține apercepției sau se referă la apercepție; caracterizat prin capacitatea de a asimila, a interpreta și a integra noile percepții pe baza experiențelor psihice acumulate anterior. În psihopatologie, descrie procesele superioare de recunoaștere conștientă a formelor (ex: agnozie aperceptivă).
• aperceptivitate — Capacitatea sau funcția psihică superioară a conștiinței de a realiza o apercepție; starea activă a minții caracterizată prin aptitudinea de a asimila, decodifica și integra în mod reflexiv noile percepții și stimuli în structura fondului cognitiv preexistent. Reprezintă disponibilitatea structurală a intelectului pentru asimilare conștientă.