#apogamie

• apogam — Care se dezvoltă prin apogamie, privitor la formarea unui sporofit direct dintr-o celulă vegetativă a gametofitului, fără să aibă loc un proces de fecundație sau fuziune a gameților; caracterizat prin reproducere asexuată independentă. Acest fenomen biologic este întâlnit frecvent la anumite specii de pteridofite (ferigi) și angiosperme, asigurând perpetuarea speciei în condiții de izolare ecologică.
• apogamatic — Referitor la apogamie sau specific proceselor de dezvoltare fără singamie; caracterizat prin proprietăți genetice și structurale identice cu ale gametofitului matern din care provine direct sporofitul. În genetica vegetală avansată, termenul descrie liniile celulare sau descendenții rezultați dintr-un parcurs reproductiv modificat care păstrează numărul cromozomial haploid sau neschimbat.
• apogamic — Care se referă la apogamie, specific procesului de dezvoltare asexuată în care un sporofit ia naștere dintr-o celulă a gametofitului fără unirea prealabilă a gameților sexuali; sinonim cu apogam. În histologia vegetală, termenul caracterizează structurile embrionare care își mențin o constanță cromozomială prin evitarea fazelor tipice de singamie, deschizând căi alternative de clonare naturală.
• apogamie — Fenomen biologic și tip de reproducere asexuată la plante (o formă de apomixis) ce constă în dezvoltarea unui sporofit direct din celulele vegetative ale gametofitului (cum ar fi sinergidele sau antipodele), fără participarea gameților și fără să aibă loc fecundația. Reprezintă o mutație anatomică crucială studiată în evoluția angiospermelor și pteridofitelor, permițând multiplicarea fără recombinare genetică.