#arestalui

• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.
• arestăluire — Acțiunea de a arestălui și rezultatul ei; reținere, arestare, privare de libertate realizată conform obiceiurilor vechi sau practicilor administrative arhaice rurale. În sens structural, reprezintă faza procedurală primitivă sau fapta fizică de prindere și punere sub zăvor a unei persoane de către autoritățile locale dintr-un ținut înainte de judecata oficială.
• arestăluit — Formă regională rarisimă, contaminată sau alterată fonetic a adjectivului/participiului 'arestat'; care a fost pus sub arest, reținut de autorități or privat de libertate în baza unei decizii locale. Înțelesul structural provine din aplicarea unui sufix hibrid verbal în graiurile vechi, fiind întâlnit ocazional în documentele rurale sau însemnările de judecată din secolele trecute.