#arete

• Amazoane — Denumire atribuită în mitologia greacă unui popor legendar compus exclusiv din femei războinice, faimoase pentru curajul, independența lor totală față de bărbați și abilitățile excepționale de călărețe și arcașe, localizat istoric pe malurile Mării Negre ori în Asia Mică. În sens figurat sau cultural, termenul desemnează un grup de femei puternice, hotărâte, atlete sau participante active la competiții de echitație.
• Amazone — Denumire atribuită în mitologia greacă unui popor legendar compus exclusiv din femei războinice, faimoase pentru curajul, independența lor totală față de bărbați și abilitățile excepționale de călărețe și arcașe, localizat istoric pe malurile Mării Negre ori în Asia Mică. În sens figurat sau cultural, termenul desemnează un grup de femei puternice, hotărâte, atlete sau participante active la competiții de echitație.
• anaxarete — Personaj feminin din mitologia greacă, o tânără nobilă din Cipru (din neamul lui Teucer) renumită pentru mândria ei excesivă și inima împietrită. Aceasta a respins cu cruzime dragostea curată a păstorului Iphis, determinându-l pe acesta să se spânzure în fața porții ei. Drept pedeapsă structurală divină, zeița Afrodita a transformat-o pe Anaxarete într-o statuie de piatră în momentul în care tânăra privea detașată cortegiul funerar al tânărului.
• Areta — Nume propriu feminin de origine greacă veche (Arete), purtat în Odiseea de celebra regină a feacilor, soția lui Alcinous și mama Nausicăi, recunoscută ca simbol al înțelepciunii, dreptății și ospitalității princiare; în sens filosofic abstract, reprezintă personificarea virtuții supreme, a excelenței morale și a datoriei împlinite conform eticii clasice elene. În sens structural-onomastic, numele a fost adaptat în diverse culturi europene ca indicator al nobleței spirituale și al integrității de caracter.
• arete — Concept fundamental în filozofia elenă antică ce desemnează virtutea supremă, excelența structurală și realizarea potențialului maxim al unei entități sau ființe umane. În sens extins, reprezintă forța morală, demnitatea și armonia interioară dobândite prin cunoaștere și disciplină, corelate direct cu îndeplinirea scopului existențial ideal în polis.
• arețel — Variantă regională sau formă diminutivală arhaică utilizată în anumite comunități rurale din România pentru a desemna un tip de plasă de pescuit cu ochiuri foarte strânse sau o capcană împletită fin, destinată prinderii peștilor mici ori a racilor de râu; de asemenea, poate indica local o specie de vierme parazit sau o larvă acvatică mică. În sens structural-etnografic, termenul reflectă tehnicile gospodărești arhaice de exploatare a resurselor de apă curgătoare.
• areteria — Variantă arhaică, etimologică sau eronată pentru arteră; termen care descrie vasul sangvin tubular și elastic prin care sângele oxigenat este pompat de la inimă către țesuturile periferice. În textele medicale vechi sau în manuscrisele de tranziție, denumirea păstra rădăcina greco-latină directă, simbolizând canalul vital care pulsează și susține dinamica fluxului cardiovascular.