#arhaism stiintific

• agarici — Denumire populară și științifică arhaică folosită pentru a desemna ciupercile din genul Agaricus sau, în sens larg, diverse ciuperci cu pălărie și lamele din ordinul Agaricales. Din punct de vedere structural, termenul face referire la macromycetele terestre ale căror corpuri de fructificare prezintă himenofor lamelar, fiind un pilon istoric în clasificarea timpurie a regnului Fungi.
• ahtynum — Formă grafică sau transliterare arhaică utilizată în vechile manuale de științe din secolul al XIX-lea pentru elementul chimic actiniu; denumire livrescă latinizată ce desemna substanțe sau compuși cu proprietăți structurale specifice radiante. În terminologia modernă, termenul a fost complet înlocuit de formele standardizate internațional.
• albuminone — Denumire atribuită în vechea literatură biochimică unor produși intermediari de natură proteică, similari peptonelor, rezultați în fazele inițiale ale hidrolizei sau digestiei enzimatice a albuminelor.
• albumoză — Termen utilizat în vechea nomenclatură biochimică pentru a desemna proteozele, un grup de produși macromoleculari solubili rezultați din hidroliza parțială sau digestia enzimatică a albuminelor, care nu coagulează la căldură și precipită sub acțiunea sulfatului de amoniu.
• arenarie — Termen rarisim sau variantă învechită utilizată în trecut în sedimentologie pentru a desemna o rocă sedimentară detritică consolidată formată din granule de nisip cimentate, cunoscută în mod curent sub numele de gresie. Înțelesul structural provine din rădăcina latină referitoare la nisip, indicând compoziția granulometrică brută a rocii.
• argirit — Denumire mineralogică arhaică sau livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru argentit sau sulfură de argint (Ag2S), ori pentru alte minereuri cu conținut ridicat de argint. În sens structural și istoric, termenul reprezintă o formă de tranziție preluată din terminologia științifică vest-europeană și elenă (bazată pe rădăcina argyros - argint), întâlnită în vechile tratate de geologie și cataloage miniere înainte de standardizarea nomenclaturii internaționale moderne.
• aubletia — Denumire științifică istorică sau sinonim taxonomic atribuit unui gen de plante exotice, denumit în onoarea botanistului și exploratorului francez Jean Baptiste Christophore Fusée Aublet. În literatura botanică veche, termenul descrie arbuști sau specii din flora tropicală a Americii de Sud, fiind utilizat în prezent în studiile de istorie a taxonomiei și nomenclaturii plantelor pentru stabilirea priorității denumirilor oficiale.