#ascomycota

• ascocarp — Corp de fructificare caracteristic ciupercilor din încrengătura Ascomycota, în interiorul căruia se formează ascele cu ascospori. Această structură reproductivă prezintă forme variate (cleistotecu, peritecu, apotecu) și joacă un rol esențial în ciclul de viață al ciupercii, asigurând protecția și diseminarea eficientă a sporilor în mediul înconjurător.
• ascogen — Care produce sau dă naștere ascelor; termen structural utilizat în micologie pentru a descrie hifele speciale (hife ascogene) care iau naștere din celula femelă (ascogon) după procesul de plasmogamie. Aceste structuri celulare dicariotice se dezvoltă în interiorul corpului de fructificare și sunt responsabile direct pentru formarea aparatului sporifer final al ciupercilor ascomicete.
• ascogeneză — Procesul biologic de formare și dezvoltare a ascelor în interiorul corpurilor de fructificare ale ciupercilor ascomicete. Această etapă structurală complexă succedă plasmogamia și implică creșterea hifelor ascogene, diviziunea nucleară conjugată, formarea cârjei, cariogamia și diviziunile meiotice și mitotice ulterioare care duc la apariția finală a ascosporilor.
• ascomicetă — Ciupercă saprofită sau parazită din încrengătura Ascomycota, caracterizată structural prin prezența ascelor, organe în formă de sac în interiorul cărora se dezvoltă sporii de reproducere sexuală (ascospori). Reprezintă cel mai mare grup de fungi, incluzând specii cu o importanță ecologică și economică uriașă, de la drojdii microscopice folosite în fermentație, până la ciuperci comestibile de lux, cum sunt trufele și zburătoarele (zbârciogii).
• ascospor — Spor microscopic cu funcție de reproducere sexuată, format în interiorul unei celule speciale în formă de sac numită ască, caracteristic ciupercilor din încrengătura Ascomycota. Acest element structural rezultă dintr-un proces secuțial de diviziune celulară (meioză urmată de mitoză), fiind eliberat în mediu la maturitate pentru a germina și a forma un nou miceliu.
• ascostromă — Corp fructifer complex sau stromă modificată structural în interiorul căreia se formează loje (loculi) ce adăpostesc ascele cu spori, caracteristic ciupercilor ascomicete din clasa Dothideomycetes (sau ascomiceți bitunicați). Spre deosebire de alte ascomate, acest înveliș protector nu are pereți proprii asociați direct ascelor, ci se dezvoltă direct ca o cavitate în țesutul stromatic preexistent.