#asertare

• afirmare — Acțiunea de a afirma și rezultatul ei; susținere categorică a unui adevăr sau a unei opinii; declarație fermă. În sens psihologic și sociologic, reprezintă procesul de impunere a propriei personalități, a talentului sau a autorității într-un grup social ori profesional, conducând la dobândirea unui statut recunoscut și a succesului.
• afirmație — Enunț, declarație sau propoziție prin care se susține cu certitudine că un fapt este adevărat, real ori existent; asertare formală a unei stări de lucruri. În logica formală, o afirmație reprezintă atribuirea conștientă și demonstrabilă a unui predicat logic unui anumit subiect, fiind evaluată sistematic prin valori de adevăr și constituind opusul negării.
• asertare — Acțiunea de a aserta și rezultatul ei; formularea fermă a unei opinii, enunțarea unei afirmații luate ca adevărate sau actul de susținere argumentată a unei teze. În logică și semantică, reprezintă operația mentală sau lingvistică prin care un predicat este atribuit unui subiect cu valoare de certitudine, devenind fundamentul unui raționament ulterior.