#astragalus

• arșic — Os mic de la încheietura picioarelor din spate ale animalelor cornute (în special ovine sau caprine), numit anatomic talus sau astragal; în trecut, acest os era curățat și folosit de copii ca piesă principală în cadrul unui popular joc de dexteritate pe ulițele satelor românești.
• arșică — Os mic, scurt și dur de la încheietura picioarelor din spate ale animalelor cornute mici (astragal), folosit în trecut de copii și adulți ca piesă de bază într-un joc tradițional de noroc și îndemânare ce îi poartă numele. Fiecare dintre cele patru fețe lungi ale osului are o denumire și o valoare de punctaj specifică (precum seci, fante, rege sau ienicer), iar scopul jocului este aruncarea și răsturnarea pieselor conform unor reguli stabilite popular.
• arșicar — Persoană care se joacă cu arșicele, un meșteșugar care colectează, prelucrează sau vinde aceste mici oase de la încheietura picioarelor de ovine ori caprine, sau, în sens extins, un jucător foarte dibaci și pasionat de acest joc arhaic de noroc și îndemânare. În comunitățile rurale din trecut, arșicarul era adesea cel care cunoștea cel mai bine regulile complexe de punctare și care deținea piese speciale, umplute cu plumb pentru o stabilitate sporită în timpul aruncării.
• așic — 1. Os mic de la articulația genunchiului la oi sau capre (astragal), utilizat în trecut în jocurile populare de copii; piesa de joc în sine. 2. (Interjecție, familiar) Exclamație care exprimă neîncredere, ironie, tăgadă sau o respingere categorică, având înțelesul de 'nici vorbă', 'de unde' sau 'ba bine că nu'. Acest termen structural de proveniență orientală adaugă o nuanță pitorească și savuroasă textelor literare arhaice.
• astragal — Un termen polisemantic cu aplicații structurale diverse: în anatomie, reprezintă osul scurt al tarsului (talus), situat în regiunea gleznei, care se articulează cu tibia și fibula pentru a transmite greutatea corpului către picior; în arhitectura clasică, desemnează o profilatură mică, de formă semicirculară (mulură), decorată adesea cu șiruri de mărgele, care separă capitelul de fusul coloanei; în botanică, se referă la un gen de plante erbacee (Astragalus) din familia Fabaceae.
• Astragalus — Un gen gigantic de plante erbacee sau arbustive din familia Fabaceae, cuprinzând peste 3000 de specii răspândite în special în regiunile temperate ale emisferei nordice. Multe specii au o importanță structurală majoră în ecosisteme, iar rădăcinile unora (precum Astragalus membranaceus) sunt utilizate de secole în medicina tradițională chineză ca agenți imunostimulatori, tonici generali și antioxidanți, datorită conținutului bogat în polizaharide, saponine și flavonoide.
• Astragalus angustifolius — O specie specifică de plantă perenă din genul Astragalus, caracterizată structural prin frunze înguste, liniare și lăstari spinoși care formează tufe dense, compacte, în formă de pernă. Este o plantă xerofită, adaptată perfect la soluri stâncoase, calcaroase și climate aride, fiind întâlnită nativ în zonele montane înalte din sud-estul Europei și din Asia Mică (inclusiv în unele regiuni balcanice).
• Astragalus australis — O specie de plantă erbacee perenă din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub numele popular de cosaci alpini sau astragalus de munte, răspândită în regiunile subarctice și alpine înalte ale emisferei nordice (Europa, Asia și America de Nord). Această plantă structurală prezintă tulpini parțial culcate, frunze penate cu foliole eliptice și inflorescențe scurte cu flori albicioase sau albastru-pal, fiind adaptată la solurile calcaroase, pietrișurile montane și pantele erodate din etajul alpin.
• Astragalus glycyphyllus — O specie de plantă erbacee perenă, robustă, din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub denumirile populare de lemn-dulce-sălbatic sau unghia-găii, nativă în Europa și Asia Mică. Se caracterizează structural prin tulpini lungi, culcate la pământ și ramificate, frunze penate mari cu foliole ovale și inflorescențe axilare cu flori galben-verzui, fiind utilizată tradițional în medicina populară pentru proprietățile sale diuretice, emoliente și hipotensive datorită gustului său dulceag ce amintește de lemnul dulce.
• Astragalus monspessulanus — O specie de plantă erbacee perenă din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub numele popular de cosaci de Montpellier, nativă în regiunea mediteraneeană și în sudul Europei (inclusiv în zonele xerofite și calcaroase din România). Planta se dezvoltă sub formă de rozetă joasă, fiind lipsită de tulpini aeriene lungi, și prezintă frunze imparipenate, dens mătăsoase, alături de tije florale ridicate ce susțin raceme cu flori purpurii, roz sau violet-strălucitor, adaptate perfect la pajiștile uscate, stâncării și dealurile însorite.