#ataxo
- ataxo — Element inițial de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă, utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a introduce ideea de dezordine, confuzie, neregularitate sau lipsă totală de coordonare a funcțiilor motorii ori a organelor de execuție. Se combină cu diverse sufixe sau rădăcini pentru a forma termeni clinici exacți care descriu patologii suprasegmentale sau comportamente disfuncționale (ex: ataxofemie, ataxofobie).
- ataxoadinamie — Sindrom clinic complex caracterizat prin asocierea simultană a ataxiei (lipsa de coordonare a mișcărilor voluntare) cu adinamia (scăderea accentuată și severă a forței musculare). Reprezintă o stare de prăbușire motorie și vitală intensă, întâlnită ca o manifestare majoră în cursul unor afecțiuni neurologice grave, leziuni severe ale trunchiului cerebral sau în cazul unor intoxicații acute severe (cum ar fi cea provocată de ciupercile toxice).
- ataxofemie — Tulburare neurologică și logopedică rară manifestată prin lipsa de coordonare a mușchilor care participă la actul fonației, determinând o articulare defectuoasă, neregularități de ritm și un discurs sacadat sau incoerent. Afecțiunea nu este cauzată de o slăbiciune intrinsecă a aparatului vocal, ci de o disfuncție structurală în transmiterea impulsurilor nervoase motorii, perturbând succesiunea armonioasă a sunetelor emise.
- ataxofobie — Frică morbidă, obsesivă, irațională și persistentă de dezordine, haos, mizerie sau de lucruri care nu sunt perfect aliniate, organizate ori aranjate simetric. Persoanele afectate de această fobie experimentează stări intense de anxietate și atacuri de panică atunci când se află în medii neorganizate, dezvoltând ritualuri compulsive rigide pentru a menține un control absolut asupra spațiului înconjurător.
- ataxoparaplegie — Afecțiune neurologică rară și complexă caracterizată prin asocierea clinică a ataxiei (lipsa de coordonare a mișcărilor) cu paraplegia (paralizia membrelor inferioare). Acest sindrom este determinat de lezarea simultană sau degenerarea combinată a cordoanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării, fiind întâlnit în neurosifilis (tabes dorsal), scleroza combinată subacută sau în anumite traumatisme severe ale coloanei vertebrale.