#aticism

• apofasisticos — Care folosește sau aparține metodei de exprimare prin negare ori excludere; caracteristic discursului teologic sau speculației metafizice care abordează absolutul prin evidențierea a ceea ce nu este el, mai degrabă decât prin definiții pozitive. Acest concept savant descrie natura limbajului simbolic ce refuză sistematic determinările conceptuale rigide pentru a păstra transcendența realității studiate.
• apofatism — Orientare teologică și spirituală, fundamentală în creștinismul răsăritean, care susține că Dumnezeu este absolut transcendent și incognoscibil pentru mintea umană, putând fi cunoscut doar prin negarea tuturor atributelor create; teologie negativă. Această doctrină mistică plasează experiența duhovnicească directă și extazul mai presus de definițiile raționale, dogmatice sau scolastice standard.
• asianism — Stil retoric și literar apărut în școlile de elocință din Asia Mică în secolul al III-lea î.Hr., caracterizat printr-o exprimare extrem de ornamentală, artificială, bogată în figuri de stil, ritmată și adesea bombastică. În istoria oratoriei antice, acest curent structural se opunea clasicismului sever și sobru reprezentat de ticism, punând accentul pe patos, efecte sonore și o construcție frazeologică amplă, menită să impresioneze auditiv publicul.
• aticism — O mișcare literară și stilistică apărută în secolul I î.Hr., ce promova imitarea limbajului simplu, elegant, clar și corect al scriitorilor clasici din Atica, în opoziție cu stilul asiatic, considerat artificial, bombastic și excesiv de încărcat. În sens larg, termenul desemnează finețea de spirit, concizia și eleganța desăvârșită a exprimării.
• aticist — Persoană (scriitor, orator sau retor) care adoptă, susține ori imită principiile aticismului, promovând un stil de exprimare simplu, clar, concis și epurat de podoabe inutile, în spiritul autorilor clasici din Atica antică. Ca adjectiv, descrie un text, un discurs sau o trăsătură stilistică specifică acestui curent purist.