#atributiv

• atributiv — Care exprimă o însușire, o calitate sau un atribut; care are funcția sau rolul unui atribut în propoziție. În lingvistică, descrie o unitate sintactică (cum ar fi o propoziție subordonată atributivă) care determină un substantiv, explicându-i sau restrângându-i înțelesul structural.
• atributivă — Propoziție subordonată secundară care îndeplinește în frază o funcție sintactică similară unui atribut, determinând un substantiv, un pronume sau un numeral din propoziția regentă. Ca adjectiv în formă feminină, descrie orice structură gramaticală, valoare semantică sau caracteristică lexicală care servește la calificarea ori identificarea unui element nominal.