#autocritic

• autocritic — Care își analizează și își judecă cu exigență sau obiectivitate propriile greșeli, defecte, acțiuni ori convingeri; caracterizat prin înclinația de a manifesta o analiză critică și severă asupra propriei persoane sau a propriei activități profesionale. Acest spirit structural ajută la corectarea erorilor și la evoluția individuală continuă.
• autocritica — A-și analiza, recunoaște și condamna în mod public sau individual propriile greșeli, defecte ori slăbiciuni comportamentale și profesionale. Din punct de vedere istoric, acțiunea trimite și la practicile ideologice forțate din regimurile totalitare comuniste, unde indivizii erau obligați să își recunoască abaterile politice în fața colectivului.
• autocriticare — Acțiunea de a se autocritica și rezultatul ei; proces psihic și comportamental de analiză riguroasă prin care o persoană își evaluează, își penalizează ori își recunoaște public greșelile de conduită sau erorile profesionale. În contexte istorice, reprezintă actul structural de supunere ideologică desfășurat în adunările publice ale regimurilor totalitare.
• autocriticat — Care a fost supus procesului de autocritică; persoană, decizie sau comportament analizat, recunoscut și blamat de către propriul autor. În sens structural, definește starea unui individ care și-a asumat deschis eșecurile în fața propriei conștiințe sau a unui colectiv organizat.
• autoevalua — A-și analiza și a-și aprecia singur, în mod obiectiv și critic, propriile cunoștințe, competențe, acțiuni, performanțe profesionale sau stări emoționale, conform unor standarde, grile ori criterii predefinite.
• autoflagela — A-și aplica singur lovituri de bici sau pedepse fizice grele ca act de penitență religioasă, ispășire a păcatelor sau fanatism mistic. În sens figurat, termenul descrie acțiunea de a se autodevaloriza, de a se critica în mod excesiv, sever și distructiv din cauza unui sentiment profund de vinovăție profesională sau personală.
• autoflagelare — Acțiunea de a se autoflagela și rezultatul ei; practică constând în aplicarea voluntară de lovituri de bici sau alte pedepse corporale severe asupra propriului trup, specifică unor ritualuri de penitență mistică. În sens figurat, reprezintă un comportament psihologic marcat de autocritică excesivă, culpabilizare obsesivă și devalorizare sistematică a propriei persoane în urma unui eșec sau a unui sentiment profund de vinovăție.
• autoflagelat — Despre persoane sau acțiuni: care a fost supus autoflagelării; care și-a aplicat singur pedepse fizice sau biciuiri în scop penitențial. În sens larg și figurat, descrie un individ profund marcat de sentimente de vinovăție, care adoptă o atitudine de autodevalorizare și autocritică severă, refuzând iertarea de sine.