#chirilic

• alfavita — Formă veche, arhaică sau regională pentru alfabet; totalitatea literelor așezate într-o ordine convențională fixă, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. În sens restrictiv, termenul face trimitere la manualele elementare vechi (abecedare) utilizate în primele școli mănăstirești românești pentru învățarea scrisului și cititului în caractere chirilice.
• Alixăndria — Variantă grafică arhaică sau fonetică veche pentru 'Alexandria'. În istoria literaturii române, desemnează celebra carte populară (romanul chirilic popular) care relatează faptele legendare și vitejiile lui Alexandru Machedon (Alexandru cel Mare). De asemenea, poate reprezenta transcrierea veche a numelui orașului sau a unor așezări numite în onoarea acestuia.
• avgust — Formă regională, arhaică sau chirilică veche folosită în graiurile românești pentru denumirea lunii august, a opta lună a anului în calendarul gregorian; provine etimologic din numele împăratului roman Caesar Augustus. Pe teren românesc, varianta a circulat masiv în textele religioase și cronicile medievale scrise în limba slavonă sau cu alfabet chirilic, fiind păstrată astăzi sporadic în graiul bătrânilor din anumite zone rurale.
• Avgustin — Formă arhaică, bisericească sau regională pentru prenumele masculin Augustin, de origine latină, însemnând 'maiestuos', 'venerabil' sau 'sfânt'; este direct corelat cu numele împăratului Caesar Augustus și al Sfântului Augustin, unul dintre cei mai importanți teologi ai creștinismului. Pe teren românesc, varianta cu sunetul 'v' a circulat masiv în manuscrisele medievale și în comunitățile ortodoxe sub influența traducerilor slavo-bisericești și grecești, fiind întâlnită astăzi sporadic ca nume de familie sau prenume rar.
• az — Termen polisemantic de o mare răspândire structurală; reprezintă numele primei litere din alfabetul chirilic vechi (semnificând totodată pronumele personal 'eu' în slava veche). În context internațional contemporan, funcționează ca cod de țară ISO standardizat pe două litere pentru Azerbaidjan și ca extensie de domeniu de nivel superior (.az) pentru paginile web înregistrate în această regiune, sugerând o localizare geografică clară și curată.
• azbuche — Formă populară arhaică, variantă regională sau locuțiune nominală utilizată istoric în limba română pentru a desemna abecedarul, alfabetul chirilic vechi sau primele noțiuni elementare ale învățăturii de carte. Termenul s-a format structural prin contopirea numelor primelor două litere ale alfabetului slavo-chirilic, 'az' (A) și 'buche' (B), păstrând în text o conotație culturală profundă legată de începuturile școlii și de efortul primar de alfabetizare din comunitățile tradiționale.
• azbucoavnă — Manual elementar arhaic utilizat în trecut în școlile mănăstirești și bisericești din țările române pentru învățarea alfabetului chirilic și deprinderea cititului în limba slavonă sau română; abecedar vechi. Acest text didactic reunea într-o structură simplă slovele tradiționale, rugăciuni de bază și fragmente din scriptură, servind ca pilon fundamental în procesul delicat de alfabetizare și educare primară a copiilor înainte de apariția manualelor moderne.
• Azia — Formă grafică timpurie, arhaism geografic sau o variantă ortografică tolerată istoric în manuscrisele românești vechi pentru substantivul propriu 'Asia', cel mai mare și mai populat continent de pe Pământ. În textele administrative, hărțile chirilice și cronicile din secolele XVIII-XIX, termenul servea ca indicator de localizare spațială structurală pentru imperiile și regiunile orientale, fiind înlocuit ulterior în uzul academic de grafia modernă standardizată.