#dogoare
- arduvie — Formă regională veche sau arhaism lexical utilizat izolat în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de fierbințeală extremă, o arșiță dogoritoare, un pământ uscat și pârjolit de soare sau o arsură fizică. În sens structural-lingvistic, termenul derivă din rădăcina verbului 'a arde' prin contaminări fonetice populare, funcționând ca o metaforă vernaculară pentru temperaturile extreme sau efectul distructiv al focului și al caniculei asupra naturii.
- arșâie — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru 'arșiță', utilizată în anumite graiuri din spațiul românesc pentru a descrie căldura sufocantă, dogoarea sau aerul fierbinte din zilele toride de vară. Acest fenomen climatic afectează umiditatea solului și determină ofilirea rapidă a vegetației și a culturilor de câmp.
- arșiie — Variantă fonetică regională arhaică pentru substantivul 'arșiță', întâlnită în anumite graiuri izolate din spațiul lingvistic românesc, utilizată pentru a descrie căldura sufocantă, dogoarea extremă sau uscăciunea atmosferică severă din zilele de caniculă. Acest fenomen structural afectează solul și culturile agricole, termenul fiind păstrat în creațiile folclorice și în vocabularul pastoral vechi pentru a exprima disconfortul termic intens cauzat de expunerea directă la razele solare.
- arsoare — Formă regională sau arhaică pentru senzația intensă de căldură arzătoare, dogoare sau arșiță puternică provocată de razele soarelui ori de foc; (în medicină, popular) senzație internă de arsură localizată adesea la nivelul stomacului sau al esofagului, specifică pirozei, ori arsură cutanată provocată de expunerea prelungită la factori termici radianti. Termenul descrie manifestarea structurală a disconfortului termic extrem, fiind utilizat frecvent în graiurile din sudul și estul spațiului lingvistic românesc.
- arzime — Termen abstract sau regional arhaic utilizat pentru a descrie intensitatea dogorii, starea de arșiță profundă, fierbințeala extremă a aerului sau calitatea unui corp de a fi extrem de cald ori arzător. În structurile lingvistice vechi sau în graiurile izolate, acest substantiv structural exprima proprietatea intrinsecă a focului ori a soarelui de a mistui, fiind analog ca formare cu alte substantive de calitate precum 'grosime' sau 'lungime'.