#dwelling

• abitație — Dezmembrământ al dreptului de proprietate (o varietate strictă a dreptului de uz) care acordă unei persoane (titularul) dreptul real și netransmisibil de a locui și folosi un imobil aflat în proprietatea altei persoane (nudul proprietar), exclusiv pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale sale și ale familiei sale.
• abitațiune — Variantă livrescă, învechită sau rară a substantivului „abitație” sau „habitație”. În vechiul drept românesc și în traducerile timpurii ale codurilor civile, termenul desemna dreptul real, legal și netransmisibil al unei persoane de a locui într-o casă proprietate a altcuiva.