#evolutionism

• agriotip — Formă ancestrală primitivă, sălbatică sau nativă dintr-o specie de plante ori de animale, considerată tipul originar din care s-au dezvoltat, prin selecție artificială, hibridizare ori domesticire, varietățile și rasele cultivate moderne. Reprezintă reperul genetic structural în studiul evoluției taxonomice.
• anageneză — Mecanism sau proces macroevoluționar caracterizat prin evoluția liniară și progresivă a unei singure linii filetice, în cadrul căreia o întreagă specie suferă transformări structurale și genetice acumulate în timp, transformându-se treptat într-o specie nouă fără a se ramifica. Acest fenomen evolutiv, opus cladogenezei, presupune înlocuirea completă a vechiului fond genetic prin adaptarea continuă la mediu, ducând la apariția unor caractere morfologice și fiziologice superioare.
• ancestru — Termen științific rar sau neologism utilizat ca echivalent direct pentru strămoș, ascendent originar sau organism primordial din care a evoluat o linie filogenetică ori o specie modernă. În sens structural biologic, reprezintă punctul de plecare într-o cladogramă sau într-un arbore evolutiv.
• aristogeneză — Teorie evoluționistă idealistă, formulată de paleontologul Henry Fairfield Osborn, conform căreia evoluția organismelor vii este determinată de apariția treptată a unor noi gene și caractere adaptive superioare direct din potențialul intern al plasmei germinale, independent de selecția naturală sau de influența directă a mediului înconjurător. În biologia modernă, termenul este considerat istoric, descriind un mecanism de perfecționare biologică predeterminat.
• aromorf — Care aparține aromorfozei, privitor la o schimbare evolutivă majoră sau caracterizat printr-o transformare morfofiziologică profundă care sporește complexitatea structurală a unui organism. Ca substantiv neutru, indică trăsătura anatomică ori organul nou dobândit care deschide noi oportunități adaptive adaptate pe scară largă, permițând colonizarea unor medii de viață complet noi și trecerea taxonului la un nivel superior de organizare biologică.
• aromorfoză — Direcție principală sau mecanism în evoluția progresivă a lumii vii (introdus în biologie de Alexei Severțov) care constă în dobândirea unor modificări morfofiziologice majore și complexe, ce duc la ridicarea nivelului general de organizare a organismelor. Spre deosebire de idioadaptare (adaptare locală), aromorfoza sporește energia vitală și independența grupului față de mediu, deschizând calea unei radiații adaptive vaste.