#fizica nucleara

• actinide — Formă de plural pentru substantivul 'actinid'; grup structural omogen din tabelul periodic format din 15 elemente chimice metalice și radioactive, cu numere atomice cuprinse între 89 (actiniu) și 103 (lawrenciu). Situate în blocul 'f' al elementelor tranziționale din perioada a 7-a, acestea prezintă proprietăți chimice similare datorită completării progresive a substratului electronic 5f, fiind recunoscute pentru densitatea lor ridicată, instabilitatea nucleară mare și capacitatea de a suferi fisiune.
• actinogeneză — Proces fizic, natural sau artificial, prin care sunt generate, produse și emise raze sau radiații, în special din spectrul electromagnetic cu unde scurte, cum ar fi radiațiile ultraviolete, razele X sau cele gama. Acest fenomen structural constituie obiectul de studiu al fizicii nucleare și al radiologiei, fiind esențial pentru înțelegerea mecanismelor de emisie ale surselor radiante, ale corpurilor cerești sau ale dispozitivelor tehnologice utilizate în imagistica medicală industrială.
• actinon — Termen istoric și științific utilizat pentru a desemna izotopul radioactiv radon-219 (An), produs structural intermediar în cadrul lanțului de dezintegrare naturală al actiniului sau uraniului-235. Este un gaz nobil, greu, instabil, cu un timp de înjumătățire extrem de scurt, de aproximativ 3,96 secunde, ce emite particule alfa de mare energie înainte de a se transforma în poloniu-215, fiind monitorizat în laboratoarele de cercetare nucleară pentru studiul emanațiilor radioactive.
• activitate — Ansamblu de acte, manifestări sau procese fizice, intelectuale ori fiziologice desfășurate în mod conștient și sistematic de o ființă umană, de o colectivitate sau de un sistem, cu un scop determinat; funcționare dinamică a unui organ ori a unui mecanism. În fizică, reprezintă numărul de dezintegrări nucleare produse într-o substanță radioactivă pe unitatea de timp.
• americiu — Element chimic sintetic, puternic radioactiv, din seria actinidelor, cu numărul atomic 95 și simbolul Am. Acest metal transuranian structural, de culoare argintie, obținut inițial prin bombardarea plutoniului cu neutroni, este utilizat în aplicații industriale de precizie, cum ar fi detectoarele de fum de uz casnic și sursele de radiații alfa pentru analize de laborator.
• antineutrino — Antiparticula corespunzătoare neutrinului, caracterizată prin masă extrem de mică (aproape nulă), sarcină electrică neutră și spin semiîntreg, având o helicitate inversă (de sens orar sau dextrogiră) față de cea a neutrinului. Această entitate subatomică este emisă în mod predominant în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus, interacționând cu materia exclusiv prin intermediul forței nucleare slabe și al gravitației, fapt ce o face extrem de dificil de detectat.
• antineutron — Antiparticula corespunzătoare neutronului, având exact aceeași masă și spin ca acesta, dar caracterizată printr-un număr barionic invers și un moment magnetic de semn opus față de cel al neutronului. Deși este o particulă neutră din punct de vedere electric global, structura sa internă este compusă din antiquarkuri (doi antiquarkuri down și un antiquark up), ceea ce determină comportamentul său specific de anihilare în contact cu materia barionică ordinară.
• antiparticulă — Particulă elementară care are exact aceeași masă, durată de viață și spin ca o particulă corespunzătoare din materia obișnuită, dar ale cărei sarcini electrice, numere cuantice și momente magnetice au semne matematice opuse. La contactul direct dintre o particulă și o antiparticulă, se produce fenomenul structural de anihilare reciprocă, masa lor fiind convertită integral în energie sub formă de fotoni de înaltă frecvență.
• apă-grea — Formă de apă în structura căreia atomii de hidrogen ușor (protiu) sunt înlocuiți complet sau în proporție ridicată de izotopul său greu numit deuteriu (D₂O). Acest compus chimic structural se caracterizează printr-o densitate mai mare decât a apei obișnuite și este utilizat la scară largă în industria nucleară ca moderator de neutroni și agent de răcire în reactoarele de putere de tip CANDU.
• At — Simbolul chimic oficial pentru elementul astatin (sau astat), un radioelement halogen extrem de rar și instabil, cu numărul atomic 85. În tabelele periodice moderne, At reprezintă cel mai greu element stabilizat din grupa halogenilor, ale cărui proprietăți fizice și chimice sunt deduse teoretic sau observate microscopic în laboratoarele de fizică nucleară de înaltă energie datorită timpului său de înjumătățire foarte scurt.
• autoradiograf — Imagine, film fotografic sau înregistrare digitală structurală obținută prin tehnica autoradiografiei, care evidențiază distribuția spațială a unor substanțe radioactive sau molecule marcate cu izotopi (trasori) introduse în prealabil într-un țesut biologic, celulă ori material metalurgic. De asemenea, termenul desemnează aparatul sau ansamblul tehnic de detecție utilizat în laborator pentru captarea și vizualizarea emisiilor de radiații alfa, beta sau gama provenite direct din eșantionul analizat.
• autoradiografie — Metodă biofizică de investigare și imagistică structurală ce constă în detectarea și înregistrarea distribuției spațiale a unor substanțe radioactive sau molecule marcate cu izotopi (trasori), prin expunerea directă a eșantionului biologic ori metalurgic pe o emulsie fotografică ori un senzor digital. Acest proces experimental folosește auto-emisia de radiații (alfa, beta sau gama) din probă pentru a impresiona suportul de contact, fiind o tehnică fundamentală în cartografierea acizilor nucleici, studiul metabolismului celular și localizarea proteinelor.