#hedonism

• anacreontism — Curent literar sau tendință estetică manifestată în poezia universală, caracterizată prin imitarea operei și stilului poetului grec Anacreon. Acest fenomen cultural, cultivat cu precădere în perioada elenistică, în timpul Renașterii și în epoca neoclasică, plasează în centrul configurării sale tematice celebrarea hedonistă a vieții, cultul vinului, al iubirii galante, al tinereții și al banchetelor festive, promovând o formă de exprimare artistică plină de grație, lejeritate formală și refuz al marilor teme tragice.
• anacreontiza — A scrie versuri sau poezii în stilul lui Anacreon; a introduce o atmosferă galantă, festivă și hedonistă într-o operă literară, axată pe celebrarea iubirii și a vinului. În sens structural, acțiunea presupune adoptarea tehnicilor metrice și tematice specifice anacreontismului, transformând discursul poetic într-un elogiu adus bucuriilor efemere ale existenței pământești.
• anacreontizare — Acțiunea de a anacreontiza și rezultatul ei; proces stilistic și literar prin care un text, un stil poetic sau un întreg curent cultural este adaptat, transformat sau infuzat cu elemente specifice operei lui Anacreon. Această evoluție structurală presupune orientarea tematică spre celebrarea hedonistă a plăcerilor efemere, introducerea motivelor erotice sau bafice și adoptarea unei metrici lejere și grațioase, eliminând accentele grave sau tragice din discurs.
• Aristip — Aristip din Cirene (cca. 435–356 î.Hr.), renumit filosof grec, discipol direct al lui Socrate și fondatorul școlii cirenaice. Este considerat părintele eticii hedoniste clasice, promovând ideea că plăcerea senzorială și spirituală imediată reprezintă binele suprem și scopul fundamental al existenței umane. Gândirea sa profundă se baza pe autodisciplină și detașare absolută, fiind faimos pentru deviza sa: 'Posed, dar nu sunt posedat', care ilustra utilizarea înțeleaptă a luxului fără a deveni sclavul acestuia.