#istoria educatiei
- abețadar — Variantă regională veche pentru cuvântul 'abecedar' (carte de citire pentru începători, manual elementar), utilizată în Transilvania și Banat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În contextul istoriei medicinei și igienei publice, termenul făcea referire și la broșurile elementare sau ghidurile primare de sănătate distribuită în școlile rurale, care învățau populația alfabetizată regulile de bază ale igienei corpului, prevenirea holerei și vaccinarea anti-variolică.
- agregațiune — Formă arhaică a substantivului 'agregație' sau 'agregare', utilizată în textele administrative, juridice și academice din secolul al XIX-lea. În sistemul de învățământ de tip francez din epocă, termenul desemna de asemenea un concurs special de selecție sau un titlu academic de nivel înalt care conferea dreptul de a preda ca profesor universitar sau de liceu.
- aio — Termen arhaic și regional de origine italiană, utilizat în trecut pentru a desemna un educator privat, un preceptor sau un guvernator însărcinat cu educația, instruirea morală și supravegherea zilnică a copiilor proveniți din familiile nobile ori aristocratice. Cuvântul poartă o puternică încărcătură istorică, evocând vechile sisteme de învățământ domestic de dinaintea apariției școlilor publice centralizate.
- airo — Termen arhaic și regional extrem de rar, utilizat istoric în anumite documente de epocă sau ca variantă locală de împrumut pentru a descrie o funcție de îndrumător, preceptor ori supraveghetor domestic. Cuvântul este strâns corelat cu vechile sisteme de educație privată din familiile aristocratice europene, păstrând o profundă valoare documentară pentru studiul pătrunderii jargonului pedagogic occidental în lexicul administrativ românesc din secolele trecute.