#iute la manie
- aprângior — Formă diminutivală arhaică sau regională a adjectivului 'aprins' ori 'aprâng' (aspru, iute, înflăcărat), utilizată în graiurile vechi românești pentru a descrie o persoană, o manifestare sau o stare care este ușor aprinsă, vie, temperamentală ori iute la mânie, dar păstrând o nuanță atenuată, blândă sau afectuoasă datorită sufixului diminutival.
- aprig — Care este plin de energie, asprime, ascuțime sau înflăcărare; iute la mânie, nestăpânit, sever ori de neînduplecat în acțiunile ori hotărârile sale. Folosit adesea în sens figurat pentru a descrie conflicte violente, geruri năpraznice, vânturi tăioase sau firi pătimașe care acționează cu o forță copleșitoare și o dârzenie neclintită.
- aprinzăcios — Care se aprinde ușor; material sau substanță care ia foc cu mare ușurință, având o inflamabilitate crescută. În sens figurat, moral sau comportamental, descrie o persoană extrem de impulsivă, iute la mânie, temperamentală ori pasională, care reacționează violent sau afectuos la cel mai mic stimul extern.
- arzoaică — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna o femeie extrem de energică, aprigă, iute la mânie ori pasională; sinonim popular cu o femeie arțăgoasă, rea de gură sau care se aprinde repede din orice discuție. În sens structural și etnolingvistic, substantivul este un derivat expresiv construit pe baza ideii de ardere, metaforă comportamentală ce asociază flăcările și căldura puternică cu temperamentul vulcanic, impulsiv sau recalcitrant al unei persoane.