#leziune cerebrala

• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• acromatognozie — Tulburare neurologică rară (gnozică) caracterizată prin incapacitatea pacientului de a recunoaște, identifica sau numi culorile, deși sistemul său vizual periferic, retina și nervul optic sunt intacte structural. Această afecțiune este provocată de obicei de leziuni localizate în cortexul cerebral occipito-temporal (aria vizuală asociativă) și se manifestă adesea în cadrul agnoziei vizuale.
• alexie — Tulburare neurologică severă caracterizată prin pierderea totală sau parțială a capacității de a citi și de a înțelege limbajul scris, cauzată de o leziune dobândită la nivelul structurilor cerebrale implicate în procesarea vizual-lingvistică (în special în lobul parietal sau occipital stâng). Spre deosebire de analfabetism, afecțiunea survine la persoane care posedau anterior abilitatea de a citi, iar spre deosebire de dislexie, este o condiție dobândită, nu o tulburare de dezvoltare.
• alezie — Termen medical de specialitate extrem de rar utilizat pentru a descrie incapacitatea patologică sau dificultatea severă de a citi sau de a înțelege textul scris, corelată adesea conceptual cu alexia sau agrafia; prin extensie, în unele lucrări vechi de psihopatologie, termenul indică o tulburare neurologică focală rezultată în urma unei leziuni cerebrale în lobul parietal sau occipital stâng, afectând procesarea simbolică a semnelor grafice fără a altera acuitatea vizuală.
• apractofagie — Tulburare neuropsihologică severă, considerată o formă specifică de apraxie de utilizare, manifestată prin pierderea capacității de a executa secvențele motorii coordinate necesare pentru hrănire (cum ar fi mestecatul, manipularea tacâmurilor sau ducerea alimentelor la gură), deși reflexele elementare de deglutiție și funcțiile musculare sunt intacte. Acest fenomen structural este asociat de obicei cu leziuni extinse ale lobului frontal sau parietal.
• apraxic — Care suferă de apraxie sau care aparține apraxiei; persoană afectată de pierderea capacității de a executa mișcări voluntare coordonate și orientate spre un scop, deși funcțiile motorii și senzoriale de bază sunt intacte. În sens clinic structural, termenul descrie manifestările clinice, comportamentele sau leziunile cerebrale asociate cu incapacitatea de planificare și secvențiere a schemelor de mișcare.
• apraxică — Forma de feminin a adjectivului apraxic, utilizată adesea pentru a descrie o manifestare clinică, o tulburare sau o componentă structurală a comportamentului motor afectată de apraxie. Ca substantiv, desemnează o pacientă care prezintă incapacitatea patologică de a planifica, organiza și executa mișcări voluntare coordonate, deși funcțiile musculare și senzoriale de bază rămân complet funcționale.
• apraxie — Tulburare neurologică caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a executa mișcări sau gesturi coordonate, intenționate și orientate spre un scop, deși funcțiile motorii elementare (forță, tonus, reflexe) și funcțiile senzoriale sunt complet intacte. Acest fenomen structural este provocat de leziuni localizate în ariile de asociere ale scoarței cerebrale, în special în lobul parietal sau frontal.
• aprozie — Tulburare neurologică manifestată prin incapacitatea patologică a unui individ de a înțelege ori de a produce elementele prozodice ale limbajului vorbit, precum intonația, ritmul, accentul și inflexiunile vocale emoționale. Acest fenomen structural este provocat de leziuni localizate la nivelul emisferei cerebrale nondominante (de regulă cea dreaptă), pacienții vorbind monoton, plat, fără nuanțe afective.
• asimbolie — Tulburare neurologică manifestată prin incapacitatea patologică de a înțelege, exprima sau manipula simbolurile, semnele, gesturile, cuvintele ori numerele; pierdere a facultății de comunicare simbolică. Acest fenomen clinic structural este cauzat de leziuni cerebrale localizate de regulă în emisferele dominante, afectând profund capacitatea de conceptualizare și integrare socială a pacientului.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.