#popa

• amiezare — Acțiunea de a amieza și rezultatul ei; perioada tradițională de odihnă, siestă sau prânz luată de muncitori la mijlocul zilei. Acest termen abstract structural definește intervalul orar în care activitățile fizice exterioare sunt suspendate pentru refacerea resurselor energetice ale organismului în timpul lunilor toride de vară.
• antropopatism — Concepție teologică sau doctrină religioasă care atribuie lui Dumnezeu, zeităților ori spiritelor supranaturale sentimente, pasiuni, afecte și reacții emoționale specific umane, precum mânia, gelozia, regretul sau bucuria. În exegeza biblică, acest fenomen conceptual este interpretat ca o formă de acomodare lingvistică necesară pentru a face inteligibile acțiunile divine minții omenești limitate.
• Apopii — Nume de familie românesc derivat pe teren lingvistic local prin atașarea articolului genitival de la substantivul comun 'popă' (preot), desemnând inițial apartenența sau descendența dintr-o familie de clerici (fiu sau rudă a popii). Este întâlnit cu precădere în regiunile istorice ale Moldovei și Transilvaniei, reflectând structura socială tradițională rurală.
• Apopuțeaia — Nume de familie românesc rar, de origine patronimică, format în mediul rural prin compunere arhaică din prefixul toponimic sau de descendență „A-” (provenit din structuri posesive genitivale) adăugat poreclei, numelui de familie sau radicalului regional „Popuțea” (diminutiv popular local derivat de la „Popa”). Numele desemna inițial descendenții sau neamul unei persoane cunoscute sub această poreclă în comunitate.
• așteptătură — Termen regional rar sau arhaic care desemnează un loc special amenajat pentru popas, o bancă rudimentară de lemn situată la poarta unei gospodării rurale ori la răspântia drumurilor, unde trecătorii sau călătorii se pot opri pentru a se odihni ori pentru a aștepta pe cineva. În anumite subdialecte izolate, cuvântul poate descrie și intervalul lung de timp petrecut în expectativă, o zăbavă forțată sau starea de veghe a unei persoane.