#ragaz

• agăduire — Acțiunea de a agădui și rezultatul ei; acordarea unei permisiuni, a unui consimțământ sau a unei toleranțe față de o anumită stare de fapt. Reprezintă, de asemenea, actul de păsuire, clemență sau îngăduință prin care se oferă cuiva un răgaz temporal ori o amânare a unei pedepse, fiind utilizat ca variantă rară în textele vechi sau graiurile de tip regional.
• aman-zaman — Formă intensificată a interjecției 'aman', folosită pentru a exprima o rugăminte supremă, repetată și plină de ardoare pentru iertare, timp sau îngăduință; cu mare rugăminte, în genunchi. În vorbirea populară veche sau în basme, reprezenta momentul de maximă capitulare în care un personaj cerea un ultim răgaz (zaman) sau o milă deplină de la asupritorul său.
• aprinzătoare — Mecanism, dispozitiv portabil sau substanță chimică special utilizată pentru aprinderea focului, a unui arzător de aragaz sau a unui material combustibil (de exemplu, o aprinzătoare cu cuarț sau o pastilă inflamabilă). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a cuvântului 'aprinzător', descriind o entitate, o rază ori o piesă mecanică ce posedă proprietatea structurală de a declanșa arderea ori iluminarea.
• aprinzător — Aparat, dispozitiv mecanic ori electronic sau substanță chimică utilizată pentru a declanșa scânteia ori flacăra necesară aprinderii unui combustibil sau a unui arzător; de asemenea, în sens istoric, desemna persoana însărcinată cu aprinderea lămpilor stradale. Ca adjectiv, descrie un element, un corp ori o rază ce posedă capacitatea structurală de a provoca arderea, combustia sau iluminarea.
• aragaz — Aparat electrocasnic de bucătărie utilizat pentru prepararea termică a alimentelor, compus dintr-o plită cu mai multe arzătoare și un cuptor integrat, alimentat de obicei cu gaz lichefiat, gaz natural sau energie electrică. În limba română curentă, termenul a devenit un substantiv comun generalizat prin procesul de eponimie, provenind de la denumirea gazului îmbuteliat distribuit istoric în perioada comunistă.
• aralâc — Un arhaism sau regionalism rar din lexiconul istoric românesc, utilizat zonal ca împrumut de origine orientală pentru a desemna un interval, o pauză, un spațiu intermediar sau un răgaz de odihnă. În studiile dialectologice, cuvântul reflectă contactele lingvistice vechi din Balcani și este păstrat exclusiv în culegeri de folclor și glosare locale.
• arzător — Substantiv neutru ce desemnează un dispozitiv tehnic conceput pentru a produce, regla și întreține arderea controlată a unui combustibil (gazos, lichid sau pulverizat) în scopul generării de căldură ori lumină. Ca adjectiv, descrie un fenomen fizic care arde, care frige puternic sau, în sens figurat structural, se referă la o problemă stringentă, de o importanță crucială, acută și de maximă actualitate, care necesită o rezolvare imediată.