#spatiu cosmic

• aerocosmic — Care se referă simultan la spațiul aerian (atmosferic) și la cel cosmic (extraatmosferic); situat în aceste spații sau adaptat să funcționeze în ambele medii. Termenul descrie tehnologii, vehicule, misiuni de cercetare sau industrii conexe care integrează aviația clasică și zborul spațial orbital ori interplanetar.
• aerolit — Meteorit alcătuit în cea mai mare parte din substanțe minerale silicatoase (pietros), prezentând uneori mici incluziuni metalice de fier și nichel. Această categorie de corpuri cerești prăbușite pe suprafața terestră se împarte structural în condrite și acondrite, oferind date științifice fundamentale despre compoziția timpurie a sistemului solar.
• aeropauză — Zonă de tranziție sau regiune superioară a atmosferei terestre, situată dincolo de straturile dense, unde densitatea aerului devine atât de redusă încât nu mai poate asigura portanța aparatelor de zbor convenționale sau propagarea undelor sonore. Acest prag structural marchează limita funcțională a aviației clasice și începutul spațiului aerospațial superior, unde zborul este guvernat exclusiv de legile mecanicii orbitale.
• aerospațial — Care aparține sau se referă în același timp atmosferei terestre și spațiului cosmic din afara ei, ori proiectării și construcției vehiculelor destinate navigației în ambele medii. Acest termen descrie o ramură industrială și științifică extrem de complexă, ce include structural cercetarea aerodinamică, ingineria rachetelor, zborul sateliților și sistemele de navigație extra-atmosferică.
• aerozină — Combustibil lichid sintetic stocabil, de înaltă performanță, utilizat în propulsia rachetelor și a modulelor spațiale, compus dintr-un amestec în părți egale de hidrazină și dimetilhidrazină asimetrică (UDMH). Această substanță structurală este hipergolică (se aprinde spontan în contact cu un oxidant precum tetraoxidul de azot), fiind esențială pentru motoarele de corecție orbitală ce necesită reporniri multiple fiabile în vid.
• anagalactic — Care se află, se produce sau se extinde dincolo de limitele galaxiei noastre (Calea Lactee); situat în spațiul extragalactic. În sens structural cosmic, termenul se aplică obiectelor cerești, radiațiilor sau fenomenelor astronomice (cum ar fi nebuloasele, roiurile de galaxii sau razele cosmice) care își au originea ori evoluează în afara sistemului stelar din care face parte Pământul.
• astrofobie — Frică patologică, irațională și persistentă de stele, corpuri cerești, constelații sau de imensitatea spațiului cosmic. Această tulburare de anxietate specifică se poate manifesta prin atacuri de panică, vertij, transpirații profuze și dorința compulsivă de a evita privirea cerului nocturn sau a imaginilor cu tematică spațială, fiind adesea asociată cu teama de necunoscut, de întuneric (nictofobie) sau de golul absolut.