#structuralism

• actant — Concept structural dezvoltat în lingvistică de L. Tesnière și extins în naratologie de A.J. Greimas. În lingvistică, definește ființa, obiectul sau conceptul care participă în mod activ sau pasiv la procesul exprimat de un verb (echivalent cu argumentele verbale). În teoria literară și semiotică, reprezintă o unitate abstractă sau un rol funcțional dintr-un model narativ (ex: Subiect, Obiect, Destinator, Destinatar, Ajutor, Oponent), indiferent dacă este întruchipat de un personaj, un grup sau un obiect neînsuflețit.
• Althusser — Nume de familie de origine franceză; face referire în special la Louis Althusser, celebru filozof marxist structuralist de secol XX, recunoscut pentru renumita sa teorie privind aparatele ideologice de stat și pentru reîncadrarea analizei critice a operei lui Karl Marx.
• anacronie — Discordanță structurală între ordinea cronologică a evenimentelor dintr-o povestire și ordinea dispunerii lor textuale în cadrul discursului narativ. Conceptualizat în naratologia modernă de Gérard Genette, acest procedeu estetic include tehnici fundamentale precum analepsa (flashback-ul) și prolepsa (anticiparea), fiind utilizat pentru a rupe liniaritatea timpului și a genera efecte psihologice sau dramatice complexe.
• analepsă — Procedeu estetic și figură de stil sintactică în naratologia modernă ce constă în întreruperea firului cronologic al povestirii pentru a insera evenimente, amintiri sau detalii petrecute anterior momentului prezent al acțiunii; cunoscut în cinematografie ca flashback. Conceptualizat structural de Gérard Genette ca o formă dominantă de anacronie narativă, acest mecanism rupe liniaritatea temporală pentru a ilumina trecutul personajelor și a oferi chei de interpretare psihologice esențiale.
• anistorism — Atitudine teoretică, doctrină sau orientare metodologică ce neagă importanța istoriei, ignoră legitățile evoluției istorice în explicarea fenomenelor sociale sau refuză să recunoască determinarea istorică a culturii și instituțiilor umane. Reprezintă o poziție adesea întâlnită în iluminismul radical sau în structuralismul clasic, unde accentul este pus pe constantele raționale sau formale ale umanității.
• antiumanism — Curent filosofic, poziție ideologică sau atitudine critică bazată pe respingerea ori deconstrucția radicală a principiilor umanismului clasic și a conceptului antropocentric conform căruia omul reprezintă măsura tuturor lucrurilor. În teoria modernă și postmodernă (asociată cu gânditori precum Louis Althusser sau Michel Foucault), antiumanismul chestionează iluzia autonomiei individuale absolute și a naturii umane universale, demonstrând modul în care identitatea și conștiința sunt determinate structural de limbaj, ideologie, rețele de putere și procese socio-economice impersonale.
• atomal — Care aparține sau se referă la atomi semantici ori lexicali; constituit din unități minimale indivizibile de sens sau structură formală. În lingvistica structurală și în logica matematică modernă, termenul descrie o propoziție, o expresie sau un concept simplu care nu mai poate fi descompus în componente mai mici fără a-și pierde identitatea funcțională.
• autodiegetic — Care desemnează un tip de narator care este în același timp și protagonistul, personajul principal al textului narativ; privitor la narațiunea la persoana întâi în care cel care povestește relatează propriile sale experiențe trăite în universul fictiv.