#traditii romanesti

• alai — Grup numeros de oameni care însoțește o persoană de vază, o procesiune solemnă, o ceremonie fastuoasă sau o suită nupțială; suită, cortegiu, fast. În sens istoric și folcloric românesc, termenul desemnează totalitatea participanților la ritualurile tradiționale de nuntă sau de sărbători, dar și manifestarea zgomotoasă și pitorească a unui grup organizat.
• alămărie — Atelier specializat în topirea, turnarea, modelarea și prelucrarea meșteșugărească a alamei, sau magazin destinat comercializării exclusive a obiectelor utilitare, ornamentale și accesoriilor metalice fabricate din acest aliaj de cupru și zinc. În sens colectiv, termenul desemnează totalitatea produselor ori vaselor de alamă dintr-o gospodărie, dintr-un inventar comercial sau dintr-o colecție muzeală etnografică.
• Anuca — Nume de botez feminin, utilizat ca formă hipocoristică sau diminutivală tradițională românească pentru numele Ana ori Anca; prenume rar în uzul contemporan, dar adânc înrădăcinat în onomastica rurală și în literatura clasică din spațiul est-european.
• Anușa — Nume de botez feminin sau formă hipocoristică arhaică și tradițională românească derived din numele Ana ori structuri înrudite precum Anuța; prenume rar întâlnit în uzul contemporan, dar prezent în documentele istorice regionale și în onomastica balcanică ca nume afectiv.
• anuț — Formă hipocoristică, diminutivală sau prenume masculin rar, utilizat tradițional în spațiul românesc ca derivat afectiv de la numele Ion, Ioan ori structuri înrudite, întâlnit în documentele parohiale vechi.
• Anuța — Nume de botez feminin sau formă hipocoristică extrem de răspândită în tradiția românească, utilizat ca diminutiv afectiv pentru numele Ana; prenume cu rezonanță clasică, frecvent în onomastica rurală și urbană, regăsit des în operele literare autohtone.
• arcănit — Care a fost prins sau capturat cu arcanul; persoană (în special un tânăr flăcău) luată cu forța la oaste prin surprindere și legată cu lațul; cal sau alt animal îngrădit și imobilizat prin utilizarea unei funii cu nod culisant. Ca substantiv neutru, reprezintă însuși actul sau zgomotul specific produs în timpul aruncării și strângerii lațului în jurul țintei.
• ardeleni — Forma de plural a substantivului masculin 'ardelean'; locuitori nativi sau persoane originare din regiunea istorică Ardeal (Transilvania). Ca adjectiv plural, descrie obiecte, fenomene lingvistice, obiceiuri sau produse specifice acestei zone geografice din interiorul arcului carpatic, recunoscute structural în cultura națională pentru trăsăturile legate de cumpătare, hărnicie și păstrarea tradițiilor multietnice.
• armânder — Variantă regională rară sau formă dialectală arhaică pentru termenul 'arminden', ce desemnează ziua de 1 mai (ziua de Arminden), sărbătorită tradițional în lumea rurală românească ca simbol al primăverii, al vegetației și al fertilității pământului. De asemenea, cuvântul se referă la copacul verde, ramura înfrunzită sau stâlpul împodobit pe care țăranii îl puneau structural în fața porților, a caselor sau în grajduri în această zi pentru a proteja gospodăria de spiritele rele și de grindină.
• arminden — Sărbătoare tradițională românească celebrată la data de 1 mai, care marchează începutul verii agrare și simbolizează fertilitatea, protecția recoltelor și regenerarea naturii. Termenul desemnează, de asemenea, copacul curățat de crengi până la vârf ori ramura verde de stejar, fag sau mesteacăn pe care oamenii o așază structural în fața caselor, porților sau grajdurilor în această zi pentru a feri gospodăria de strigoi, grindină și boli.
• așezătoare — Adunare populară rurală tradițională, organizată de regulă în serile de iarnă, unde participanții (mai ales femeile și tinerii) se strâng într-o casă pentru a lucra diverse obiecte artizanale (tors, țesut, cusut), pentru a povesti, a cânta și a glumi. Acest fenomen structural constituie un pilon esențial al socializării comunitare arhaice, asigurând transmiterea delicată a folclorului și a tradițiilor de la o generație la alta.