abitaclu
Definiție
Spațiu interior amenajat cu o destinație precisă într-un mijloc de transport (automobil, aeronavă, navă cosmică etc.) destinat adăpostirii și protecției pasagerilor, echipajului sau încărcăturilor speciale. În terminologia maritimă istorică, desemnează locașul special sau suportul nemagnetic construit pentru a adăposti compasul ori busola de navigație.
Echivalente bilingve
- Abitaclu / Habitaclu
- Cabină de pasageri
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv neutru, articulat: abitaclul, plural: abitacluri / abitacle, genitiv-dativ: abitaclului / abitaclurilor. |
| Formare | Împrumut modern din limba franceză 'habitacle', înregistrat lexicografic în română atât cu grafia adaptată 'abitaclu', cât și cu cea etimologică 'habitaclu'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-ta-clu] (accentul pe silaba penultimă, pronunție standard fluidă a grupului consonantic final -clu) |
| Sursă | Dicționarul de Neologisme al Limbii Române -> Lexic Tehnic |
Exemple de utilizare în context
RO: Inginerii auto au reproiectat structura mașinii pentru a asigura o izolare fonică excelentă în abitaclu.
EN: Automotive engineers redesigned the car's structure to ensure excellent sound insulation within the passenger compartment.
RO: Pilotul a verificat toate indicatoarele de pe panoul de bord din abitaclu înainte de decolare.
EN: The pilot checked all the gauges on the dashboard inside the cockpit before takeoff.
Expresii și sintagme corelate
Abitaclu ranforsat / Reinforced safety cell / Passenger cage
RO: Structură rigidă de protecție concepută pentru a nu se deforma în caz de impact, salvând viețile pasagerilor.
EN: A rigid protective structure designed not to deform in the event of an impact, saving the passengers' lives.