abjudeca
Definiție
A deposeda pe cineva de un drept, de un bun sau de o calitate printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie oficială; a contesta și a anula pe cale legală un titlu ori o proprietate deținută anterior de o persoană. În dreptul procesual modern, termenul este rar utilizat, fiind înlocuit de concepte precum expropriere, decădere din drepturi sau anularea unui titlu.
Echivalente bilingve
- A abjudeca
- A deposeda prin judecată
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Verb de conjugarea I, tranzitiv. Prezent: eu abjudec, el/ea abjudecă. Participiu: abjudecat. |
| Formare | Format în limba română prin împrumut sau adaptare după modelul juridic latin (abjudicare) sau francez (adjuger/abjuger). |
| Ortografie / Pronunție | [a-bju-de-ca] (accentul pe ultima silabă la infinitiv) |
| Sursă | Dicționar de Termeni și Concepte Juridice Clasice |
Exemple de utilizare în context
RO: Instanța supremă a decis să abjudece titlul de proprietate obținut prin acte false de către consorțiul imobiliar.
EN: The supreme court decided to abjudicate the property title obtained through forged documents by the real estate consortium.
RO: Prin sentința de ieri, magistrații i-au abjudecat inculpatului dreptul de a mai exercita o funcție publică.
EN: By yesterday's ruling, the magistrates deprived the defendant of the right to hold public office ever again.
Expresii și sintagme corelate
A abjudeca un drept / To revoke a right
RO: Acțiunea formală a unei instanțe prin care o persoană pierde definitiv o prerogativă legală deținută anterior.
EN: The formal action of a court whereby a person permanently loses a previously held legal prerogative.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.