acreditar

⭐
substantiv masculin / neologism rar (drept / diplomație)

Definiție

Termen juridic sau administrativ rar, utilizat uneori ca sinonim livresc pentru actul de numire ori pentru persoana fizică delegată care deține calitatea de reprezentant oficial în cadrul unei misiuni externe. În majoritatea textelor legislative moderne, această formă este înlocuită complet de substantivul de acțiune 'acreditare'.

Echivalente bilingve

  • Acreditar
  • Delegare

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv masculin variabil, defectiv de plural în uzul juridic curent. Articulat: acreditarul. Genitiv-dativ: acreditarului.
Formare Formă rară derivată pe teren românesc direct din rădăcina verbală 'acredita', influențată de vechi structuri nominale administrative.
Ortografie / Pronunție [a-cre-di-tár] (accentul cade pe ultima silabă)
Sursă Dicționarul de Termeni Juridici Uitați și Neologisme Rare

Exemple de utilizare în context

RO: În documentul vechi de cancelarie, acest acreditar conferea depline puteri trimisului princiar la negocieri.

EN: In the old chancery document, this acreditar conferred full powers upon the princely envoy at the negotiations.

RO: Profesorul a menționat termenul acreditar ca fiind o curiozitate lingvistică din textele administrative din secolul trecut.

EN: The professor mentioned the term acreditar as being a linguistic curiosity from the administrative texts of the last century.

RO: Arhivistul a tradus actul oficial subliniind valoarea acestui acreditar în stabilirea relațiilor comerciale.

EN: The archivist translated the official act, emphasizing the value of this acreditar in establishing commercial relations.

Expresii și sintagme corelate

Act de acreditar / Act of acreditar / mandate document

RO: Înscris străvechi prin care o autoritate superioară dădea drept de reprezentare unui emisar.

EN: An ancient document through which a higher authority gave representation rights to an emissary.

Drept de acreditar / Right of acreditar

RO: Prerogativă istorică a unui conducător de a numi delegați oficiali pe lângă alte curți suverane.

EN: Historical prerogative of a ruler to appoint official delegates to other sovereign courts.

Statut de acreditar / Status of acreditar

RO: Poziție legală specială recunoscută unui reprezentant pe durata îndeplinirii sarcinilor oficiale.

EN: Special legal position recognized for a representative during the performance of official duties.

📊

Informații și știri de ultimă oră