antinomism

⭐⭐
substantiv neutru (teologie / istoria religiilor / filozofie)

Definiție

Doctrină teologică sau atitudine filosofică radicală care susține că creștinii sunt eliberați de obligația de a respecta legile morale, civile sau ritualice ale Vechiului Testament, afirmând că mântuirea se obține exclusiv prin credință și prin grație divină; în sens larg, reprezintă respingerea sau contestarea oricărei autorități normative, legale sau instituționale în numele unei libertăți spirituale sau etice absolute.

Echivalente bilingve

  • Antinomism
  • Antinomianism

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv neutru, singular, articulat: antinomismul (nu posedă formă nativă de plural în uzul curent).
Formare Împrumut neologic format pe baza rădăcinii eline 'antinomia' prin adăugarea sufixului doctrinar '-ism'.
Ortografie / Pronunție [an-ti-no-mism] (accentul pe ultima silabă)
Sursă Dicționarul Teologic și de Istorie Bisericească

Exemple de utilizare în context

RO: În timpul Reformei Protestante, acuzația de antinomism a stârnit dezbateri aprinse între teologi cu privire la rolul faptelor bune.

EN: During the Protestant Reformation, the accusation of antinomism sparked heated debates among theologians regarding the role of good works.

RO: Anumite secte gnostice din antichitate practicau un antinomism radical, considerând lumea materială și legile ei ca fiind malefice.

EN: Certain gnostic sects in antiquity practiced a radical antinomism, considering the material world and its laws to be evil.

RO: Eseul filosofic analizează trecerea de la antinomismul religios la mișcările anarhiste moderne.

EN: The philosophical essay analyzes the transition from religious antinomism to modern anarchist movements.

Expresii și sintagme corelate

Controverse antinomiste / Antinomian controversies

RO: Dispute teologice majore din secolul al XVI-lea privind relația dintre legea morală și Evanghelie.

EN: Major sixteenth-century theological disputes concerning the relationship between the moral law and the Gospel.

Antinomism etic / Ethical antinomism

RO: Poziție filosofică ce neagă existența unor reguli morale universale și imuabile, lăsând decizia la latitudinea individului.

EN: A philosophical position denying the existence of universal and immutable moral rules, leaving the decision to the individual.

Tendință antinomistă / Antinomian tendency

RO: Înclinație a unui grup religios sau social de a ignora normele stabilite de comunitate în favoarea impulsurilor interioare.

EN: An inclination of a religious or social group to ignore community-established norms in favor of inner impulses.

📊

Informații și știri de ultimă oră

Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.