Dicționarul de Termeni Filosofici și Neologisme

• apetiție — Tendință, impuls, dorință oarbă sau forță internă prin care un organism ori o conștiință tinde spre satisfacerea nevoilor sale sau spre un obiect exterior. În filozofia lui Leibniz, conceptul desemnează dinamismul intern al monadei, adică tendința constitutivă a acesteia de a trece de la o percepție la alta.
• aspațial — Care este independent de spațiu, care nu ocupă un spațiu, nu are dimensiuni fizice sau se situează în afara conceptului geometric de întindere spațială; abstract, imaterial ori spiritual. În context filosofic, descrie entități metafizice sau stări de conștiință pură care nu pot fi măsurate sau localizate tridimensional.
• autodidacticism — Curent filosofic, doctrină sau practică educațională fundamentată pe principiul autoeducației și al autoinstruirii; tendință conștientă de dobândire a cunoștințelor în afara sistemelor școlare instituționalizate, considerând efortul cognitiv individual drept sursă supremă de emancipare intelectuală.