Dicționarul de Termeni Filozofici și Concepte Epistemologice

• aprioric — Care se bazează pe argumente sau principii stabilite independent de experiența empirică; care aparține cunoașterii apriori sau derivă din aceasta. În limbajul curent, descrie o afirmație, o concepție sau o judecată emisă dinainte, în mod preconceput, fără o verificare directă a realității sau a faptelor obiective.
• autoîntemeiere — Actul sau procesul prin care un sistem conceptual, o doctrină filozofică, o știință sau propria conștiință își stabilește singură propriile fundamente, principii prime sau legitimitate, fără a recurge la justificări exterioare sau la postulate prestabilite. În idealismul transcendental și în metafizica modernă, termenul descrie autonomia absolută a gândirii sau a Subjectului (ca în cazul Cogito-ului cartezian sau al Eului fichtean) care își este propria cauză și propriul temei de validitate formală.