Dicționarul de Termeni Genetici și Biologie Moleculară

• acromocentru — Structură nucleară microscopică formată prin fuziunea sau agregarea regiunilor heterocromatice pericentromerice (centromeri) ale mai multor cromozomi în timpul interfazei celulare. Această formațiune structurală densă, observată frecvent la nivelul glandelor salivare ale unor insecte (cum ar fi cromozomii politeni de la Drosophila), apare sub microscop ca o masă centrală intens colorabilă, din care iradiază brațele cromozomiale eucromatice lipsite de activitate transcripțională directă în acea zonă.
• agamogenetic — Privitor la agamogeneză; care aparține sau este specific reproducerii asexuate, realizate independent de fuziunea gametilor ori recombinarea materialului genetic. În sens structural, termenul descrie procesele celulare, ciclurile de dezvoltare ontogenetică și mecanismele de replicare biologică prin care un nou organism ia naștere dintr-o singură celulă parentală fără diviziune meiotică.
• alosindeză — Fenomen citogenetic sau proces structural care constă în împerecherea (sinapsa) în timpul meiozei a unor cromozomi neomologi, proveniți de la genitori sau specii diferite, în cadrul unui organism hibrid sau alopoliploid. Acest tip de asociere cromozomială atipică diferă structural de autosindeză și joacă un rol esențial în analiza reconfigurării genomice și a gradului de rudenie filogenetică dintre taxoni.
• alozigot — Organism sau celulă diploidă (zigot) în care cele două alele ale unui anumit locus genic provin de la strămoși complet independenți și diferiți, neavând o origine comună recentă (sunt identice ca stare, dar nu prin descendență). Acest mecanism structural se opune conceptului de autozigot, fiind un indicator de bază al variabilității genetice și al absenței consangvinizării într-o populație.
• amfidiploidie — Stare genetică sau tip particular de poliploidie (alopoliploidie) caracterizată prin prezența unui set diploid complet de cromozomi provenit de la două specii parentale diferite în urma hibridării și a dublării cromozomiale ulterioare. Acest fenomen structural garantează fertilitatea hibridului, permițând împerecherea normală a cromozomilor omologi în timpul meiozei și este utilizat pe scară largă în ingineria genetică vegetală pentru crearea de noi varietăți de plante.
• amfigenetic — Care se referă la amfigeneză sau provine din aceasta; caracterizat prin reproducere sexuală biparentală ce implică fuziunea hibridă a doi gameți de sexe diferite (masculin și feminin). Din punct de vedere structural, descrie procesul ontogenetic normal prin care noul organism moștenește seturi complementare de material genetic de la ambii părinți, asigurând variabilitatea genomică în cadrul speciei.
• anizogenie — Fenomen biologic sau proces genetic rar în care hibrizii sau descendenții moștenesc caractere structurale diferite ori asimetrice în funcție de sexul părintelui de la care provin; inegalitate în transmiterea sau manifestarea potențialului genetic ereditar al celor două sexe. Acest mecanism este studiat în genetica avansată pentru a înțelege abaterile de la legile mendeliene clasice și influența interacțiunilor citoplasmatice.
• autocromozom — Denumire științifică sinonimă cu termenul autozom; oricare dintre cromozomii somatici ai unui organism care este identic ca structură și număr în ambele sexe, spre deosebire de heterocromozomi ori cromozomii sexuali (alozomi). Oamenii posedă un set structural de 22 de perechi de autocromozomi care stochează și transmit informațiile ereditare non-sexuale.