Dicționarul de Termeni Psihologici și Dinamici Comportamentale

• aloempatie — Formă atipică sau direcționată diferit a rezonanței emoționale în care un individ experimentează stări afective transferate sau induse de un mediu străin ori de un grup cu valori complet opuse propriei structuri psihologice. În neuropsihologia experimentală, termenul descrie procesul prin care rețelele de neuroni-oglindă procesează și integrează răspunsuri empatice care contravin asocierilor afective native ale subiectului, forțând o restructurare cognitivă tranzitorie.
• aprobativitate — Însușirea, calitatea sau tendința psihologică ori comportamentală de a fi aprobativ; predispoziția constantă a unui individ de a arăta încuviințare, acord sau validare pozitivă față de stimulii externi, opiniile ori conduitele celor din jur, fiind adesea asociată cu o nevoie ridicată de conformism social sau acceptare.
• autoamăgire — Acțiunea de a se autoamăgi sau rezultatul ei; proces psihologic prin care o persoană își ascunde adevărul și își cultivă propriile iluzii ori credințe false pentru a se proteja de un stres emoțional, de o realitate dură sau de un eșec; mințire de sine.
• autoapreciere — Acțiunea de a se autoaprecia sau rezultatul ei; proces psihologic și cognitiv prin care un individ își evaluează propriile calități, competențe, defecte sau comportamente; imagine de sine fundamentată critic. În sens larg, determină nivelul stimei de sine și influențează direct gradul de încredere în propriile forțe și capacitatea de integrare socială.