Dicționarul de Variante Fonetice și Graiuri Subcarpatice

• aprânjor — Variantă fonetică regională sau corupție grafică locală a termenului 'aprângior'; adjectiv diminutival utilizat în mod izolat în subgraiurile vestice sau nordice pentru a indica o fire destul de iute, înflăcărată sau aspră. În structura textelor arhaice, reprezintă o adaptare de pronunție în care consoana ocluzivă 'g' s-a pierdut sau s-a asimilat în consoana africană anterioară.
• aprinjoară — Forma de feminin singular a adjectivului diminutival regional 'aprânjor' (sau 'aprângior'); care este destul de iute, vioaie, înflăcărată sau aspră la mânie, dar a cărei intensitate temperamentală este parțial atenuată sau privită cu simpatie datorită sufixului diminutival. Reprezintă o particularitate fonetică a subgraiurilor nordice sau vestice.
• aprinjor — Variantă fonetică regională pentru adjectivul diminutival 'aprângior' (sau 'aprinzișor'); care este ușor aprins, iute la mânie sau temperamental, dar a cărui asprime este atenuată și privită cu îngăduință datorită sufixului diminutival. Este utilizat în subgraiurile transilvănene pentru a descrie firi dinamice, impulsive sau elemente ale naturii.