Dicționarul Enciclopedic de Biologie și Ecologie Vegetală

• autocorie — Procesul biologic și biomecanic de diseminare sau răspândire autonomă a semințelor, sporilor ori fructelor de către o plantă, utilizând exclusiv mecanisme și structuri proprii (cum ar fi explozia capsulelor, autopropulsia sau tensiunea celulară), fără sprijinul vectorilor externi ca vântul, apa ori animalele. Această strategie structurală limitează de regulă dispersia în arealul geografic imediat.