Dicționarul Enciclopedic de Filosofie

• Anaxagora — Anaxagora din Clazomenae (c. 500 – 428 î.Hr.); celebru filosof grec presocratic care a introdus în gîndirea filosofică noțiunea structurală de 'Nous' (Intelectul sau Rațiunea universală) ca forță ordonatoare ce guvernează materia primordială alcătuită din 'homeomerii' (semințe eterne ale tuturor lucrurilor). Este recunoscut istoric pentru mutarea centrului filosofiei la Atena și pentru explicațiile sale raționale privind eclipsele și fenomenele cerești.
• Anaximandru — Anaximandru din Milet (c. 610 – 546 î.Hr.); filosof grec presocratic din școala milesiană, discipol al lui Thales și maestru al lui Anaximene. Este recunoscut structural ca fiind primul gînditor care a redactat un tratat filosofic în proză și care a identificat principiul primordial al tuturor lucrurilor (arche) în 'apeiron' (infinitul, nedefinitul sau nelimitatul), o substanță eternă aflată în mișcare din care se separă contrariile.
• Aristotel — Aristotel din Stagira (384–322 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți filosofi și oameni de știință ai Greciei Antice, discipol al lui Platon și tutore al lui Alexandru cel Mare. Fondator al Liceului și al școlii peripatetice, opera sa enciclopedică a pus bazele logicii formale, eticii, politicii, metafizicii, retoricii și biologiei, exercitând o influență absolut uriașă asupra gândirii medievale creștine, islamice și a întregii culturi occidentale.