#absolutizat

• absolutizare — Acțiunea de a absolutiza și rezultatul ei; procesul intelectual, filozofic sau ideologic prin care un concept relativ, contingent ori dependent de context este transformat într-o valoare supremă, imuabilă și universal valabilă. În etică și epistemologie, absolutizarea reprezintă adesea o eroare metodologică prin care norme istorice sau preferințe culturale tranzitorii sunt ridicate la rangul de dogme intangibile, anulând flexibilitatea critică.
• absolutizat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolutiza”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie un concept, o regulă, o valoare sau un principiu care a fost transformat în mod artificial sau dogmatic într-un adevăr necondiționat și imuabil. Califică elementul axiologic extras din contextul său istoric și proclamat ca normă absolută, imună la critici sau adaptări circumstanțiale.