absolutizat
Definiție
Forma de participiu trecut a verbului „a absolutiza”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie un concept, o regulă, o valoare sau un principiu care a fost transformat în mod artificial sau dogmatic într-un adevăr necondiționat și imuabil. Califică elementul axiologic extras din contextul său istoric și proclamat ca normă absolută, imună la critici sau adaptări circumstanțiale.
Echivalente bilingve
- Absolutizat
- Ridicat la rang de dogmă
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Adjectiv variabil cu patru forme (absolutizat, absolutizată, absolutizați, absolutizate). Provenit din participiu. |
| Formare | Sufixare a temei verbale a neologismului 'absolutiza' cu desinența specifică de participiu '-at'. |
| Ortografie / Pronunție | [ab-so-lu-ti-zat] (pronunțat exact cum se scrie, cu accentul pe ultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Concepte Ontologice și Termeni Filosofici |
Exemple de utilizare în context
RO: Acest principiu etic, oarecum secundar în trecut, a fost absolutizat de noua școală de gândire.
EN: This ethical principle, somewhat secondary in the past, was absolutized by the new school of thought.
RO: O eroare istorică menținută și apărată cu îndârjire devine un adevăr absolutizat în interiorul acelei comunități.
EN: A historical error maintained and fiercely defended becomes an absolutized truth within that community.
RO: În analizele sale, eseistul dezbătea consecințele unui model de comportament absolutizat și lipsit de flexibilitate.
EN: In his analyses, the essayist debated the consequences of an absolutized and inflexible model of behavior.
Expresii și sintagme corelate
Concept absolutizat / Absolutized concept
RO: O idee abstractă care a fost extrasă din contextul său logic inițial pentru a fi aplicată ca regulă generală neschimbătoare.
EN: An abstract idea that has been extracted from its original logical context to be applied as an unchanging general rule.
Adevăr absolutizat / Absolutized truth
RO: O realitate parțială sau contextuală pe care o ideologie o proclamă drept certitudine metafizică supremă și infailibilă.
EN: A partial or contextual reality that an ideology proclaims as a supreme, infallible metaphysical certainty.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.