#aeroport

• aerogară — Clădire principală sau complex de clădiri situat în incinta unui aeroport, special amenajat și dotat cu infrastructura logistică necesară pentru deservirea pasagerilor și a echipajelor, formalitățile de îmbarcare și debarcare, controlul de securitate, sortarea bagajelor și gestionarea fluxurilor de transport aerian.
• aeroport — Ansamblu complex de terenuri, clădiri și instalații tehnice special amenajate pentru a permite decolarea, aterizarea, manevrarea la sol, adăpostirea și întreținerea aeronavelor, precum și îmbarcarea, debarcarea și deservirea pasagerilor ori procesarea mărfurilor. Structura sa include elemente esențiale precum pistele de decolare-aterizare, căile de rulare, platformele de staționare, turnul de control și terminalele comerciale.
• aeroportuar — Care aparține unui aeroport, care se referă la activitățile, serviciile, taxele sau infrastructura specifică unui aeroport. Acest termen descrie elemente logistice, administrative, comerciale sau de securitate ce deservesc direct funcționarea optimă a unui nod de transport aerian.
• aerotaxație — Procedeu juridic sau administrativ de stabilire, calculare și aplicare a taxelor aeronautice obligatorii impuse companiilor aeriene sau pasagerilor pentru utilizarea spațiului aerian controlat și a infrastructurii aeroportuare. Acest sistem structural include reglementări stricte privind tarifele de survol, serviciile de navigație aeriană și operarea terminalelor de pasageri.
• altiport — Aerodrom de dimensiuni reduse situat în regiuni muntoase înalte, caracterizat printr-o pistă de aterizare scurtă, adesea construită în pantă abruptă pentru a ajuta avioanele să decelereze la aterizare și să accelereze rapid la decolare.
• altitudine — Înălțimea verticală a unui punct, a unui relief sau a unui obiect (cum ar fi o aeronavă) măsurată în raport cu un nivel de referință determinat, care cel mai frecvent este nivelul mediu al mării (altitudine absolută) sau suprafața terestră imediat de dedesubt (altitudine relativă).
• aterizare — Acțiunea de a ateriza și rezultatul ei; ansamblul manevrelor tehnice și de pilotaj prin care o aeronavă, un elicopter sau un alt aparat de zbor pierde treptat din altitudine, ia contact cu suprafața solului pe o pistă ori pe un teren amenajat și își reduce viteza până la oprirea completă. Reprezintă faza critică de finalizare a unui zbor, fiind termenul standardizat și normat oficial în limba română pentru acest proces.
• bagajist — Muncitor sau angajat însărcinat cu manipularea, sortarea, încărcarea, descărcarea și transportul bagajelor călătorilor în gări, aeroporturi, porturi sau hoteluri; hamal. În structurile logistice moderne ale aeroporturilor, acești lucrători operează echipamente speciale de bandă rulantă și vehicule de transport utilitar pentru a asigura transferul rapid al calabalâcului.